Brâul Mic al Caraimanului 1A
3,00/5 (1 vot)




973 vizualizări


  • Descriere
  • Poze (2)
  • Jurnale/Parcurgeri (3)
  • Comentarii (0)
adăugat de Ad Rian la data de 17.08.2016
editat de Ad Rian la data de 05.06.2018

Caracteristici generale


Grad clasic: 1A
Tip: Traseu alpin

 Brâul Mic al Caraimanului - linia cu galben și roșu de sus. Sursă: Rupi 
Stâncă:
Calitate asigurări:
Nr asigurări:
Privelişte:
Frecventat:

Sumar

CopaciIarbă

Descriere traseu

Părăsim marcajul CA și la intrarea în traseu dăm de o zadă (Santinela brâului); urmează o porţiune scurtă care are cam 1 mlăţime, apoi brâul coteşte stânga, se lăţeşte şi panta lui creste înainte de aintersecta firele din bazinul superior al Vâlcelului Beldie.

Brâul prezintăpe parcurs 5 rupturi de pantă, primele 2 sunt in bazinul V. Beldie, văzută frontal pare delicată traversarea celei dintâi rupturi, dar trecem fărăprobleme. Ajungem în strunga de 1m înălţime prin care ieşim din bazinulVâlcelului Beldie.

Traseulcontinua pe deasupra unui mare perete (o cădere de aici ar fi fatală). Gasim opotecuţă de capre, apoi depăşim pe la baza peretelui de deasupra următoarele 2 rupturi de pantă şi ne îndreptăm spre intersecţia cu Vâlcelul Cheia Brânelor (care în aval duce în Brâna Portiţei). Pe o lungime de circa 7-8 m înainte de vâlcel brâul se îngustează şi este mai puţin înclinat. În amonte vedem Inima Cheii Brânelor (denumire dată de Mircea Ordean) cu toate că i-am putea spune şi Amfiteatrul cu arcadă. Imediat după vâlcel brâul are o porţiune ceva mai înclinată care debutează cu a cincea şi ultima ruptură de pantă. Dintre cele trei variante posibile de traversare, prin partea de sus este destul de abrupt, continua cam aerian; la mijlocul rupturii probabil este cel mai ușor de traversat, cu toate reticentele iniţiale referitoare la buza cu iarbă care are cam 60 cm înălţime.

Următoarea provocareeste traversarea până sub stânca Alien (reper pentru a şti că am ajuns în firulVâlcelului Cuminte), după stancă avem o discontinuitate a brâului, acolo s-arputea să avem probleme de orientare dacă este ceață. În sus, panta înierbată are cam 50 m, noi continuăm pe curbă de nivel. Ajungem pe o muchie cu o zadă încapăt. Cum trecem pe partea cealaltă a muchiei mai există o zadă, o apucăm ignorând hăul de sub noi (un fir al Vâlcelului Cuminte) şi ieşim sub Alien.

Pe partea cealaltă a vâlcelului vedem cele 3 zade uscate în capătul unei pante abrupte. Acolo fie dăm un rapel, dată fiind înclinaţia pantei în continuare, fie coborâm fără coardă: fix sub zade există o brână mică orizontală, o urmăm 4 m până la un molid pitic (sub care este o zadă); în dreptul acestuia, înclinaţia pantei fiind acceptabilă, o luam la dreapta descendent şi când se termină facem la stânga, este un fel de zet. Apoi mergem pe o potecuţă de capre, cu trepte, cu pietricele şi pământ. Imediat dăm colţul şi găsim o grotă destul de joasă. În continuare avem o porțiune mai delicată unde ne ţinem de stâncă, mai mergemîncă 5-6 m şi ieşim la o zadă mai mare. Sub ea mai sunt încă 2 zade mici şi una mai mare şi acolo avem o treaptă cam de 70 cm. Mergem de la zăduţe pe curbă de nivel și ieşim pe o limbă lată de iarbă. În continuare poteca face la stânga încoborâre şi are un punct unde este doar pământ, iarbă ioc. Sub noi este Valea Spumoasă; sub punctul pământos şi delicat rupe un scoc la vreo 45 de grade; ținemcurba de nivel cu atenție la fiecare pas, pe sub iarbă sunt pietricele.

Am traversat pieptul şi acum suntem deasupra confluenţei a două fire ale Spumoasei, unul care este cat de cât înierbat şi unul care se termină într-o spălătură. Urmează firul care coboară din Fereastra Hornurilor, după care o pajişte înierbată până în Şaua Mortului.

În șa de o parte avem Vâlcelul Mortului, de alta firul estic al Spumoasei, pe ambele putem urca din Brâna Portiţei, doar că vâlcelul este mai dificil. De aici se poate continua pe iarbă până în Fereastra Hornurilor şi apoi direct spre Cruce, ajutați la nevoie şi de lanţul montat uneori acolo.

Trecem versantul estic al Caraimanului pe portiunea denumită Brâul de sub Streașină admirând Creasta Picăturii, vedem şi locul unde trebuie să ajungem ca să terminăm traseul. Poteca urcă puţin apoi merge pe curbă de nivel până în punctul în care coteşte pe după un fel de muchie (cu o culoare roşiatică în partea superioară). Aici după colț găsim marcajul CFR, în umbra fiind firul Hornurilor Văii Seci pe care urmează să îl traversăm. Ne apropiem de Streaşină, grota de dinainte de talveg. Sub noi vedem Brâul Portiţei înainte de intrarea în tunel. După traversare avem o mică porţiune expusă, pregătire psihică pentru ce va urma după firul Spălăturii. Pe brâu alternează zonele înclinate cu traversările prin jnepeni.

Mai depăşim un contrafort şi avem primul contact vizual cu firul Spălăturii Văii Seci şi după acesta cu zona cea mai expusă de pe brâu. Talvegul Spălăturii are multe gunoaie, nu este plăcut sa urcăm pe acolo. Pe brâu urmează ceva mult mai aninat decât pe porţiunile de pe faţa sudică a Caraimanului. Mai întâi, mare atenţie la ieşirea din talvegul Spălăturii unde avem o treaptă de stâncă cu grohotis. Apoi zona de maximă expunere: mâinile sunt ambele ocupate cu cele 101 fire de iarbă sau cu prizele stancii. Există și riscul să se rupă treptele de pământ și iarba de la picioare. În continuare avem o pantă de iarbă cu scoc în capăt care dă într-o strungă mică sau o variantă orizontală (cu jnepeni și iarbă, care ne scoate la Clepsidră).


Poze


Brâul Mic al Caraimanului - linia cu galben și roșu de sus. Sursă: Rupi

Descoperă detalii despre acest traseu de la cei care l-­au parcurs


Jurnale



Brâul Mic al Caraimanului - linia cu galben și roșu de sus. Sursă: Rupi

Useri care au parcurs traseul


Ad Rian - 31.05.2018, Vara
Ad Rian - 12.08.2017, Vara

Vezi video-uri cu traseul realizate de cei care l-­au parcurs


Hartă



Echipament


Brâul Mic al Caraimanului - linia cu galben și roșu de sus. Sursă: Rupi

Comentarii