Astăzi se împlinesc 73 ani de la deschiderea traseului Trei Surplombe (Peretele Gălbenelelor).  Astăzi se împlinesc 46 ani de la deschiderea traseului Traseul 1 (Ocolaşul Mic).  Astăzi se împlinesc 46 ani de la deschiderea traseului Traseul 2 (Ocolaşul Mic).  Astăzi se împlinesc 46 ani de la deschiderea traseului Traseul 3 (Ocolaşul Mic).  

Colţul Dărâmat din Vâlcelul Superior al Şpirlei 4B
0.00/5 (0 voturi)




628 vizualizări


  • Descriere
  • Poze (1)
  • Comentarii (0)
adăugat de Ad Min la data de 12.10.2014
editat de Ad Min la data de 06.11.2017

Caracteristici generale


Grad clasic: 4B
Tip: Alpinism

 Sursă foto - Ionel Coman - Am îndrăgit munţii 
Lungime: 8 LC
Durată parcurgere: 4 - 5 ore
Stâncă:
Calitate asigurări:
Nr asigurări:
Privelişte:
Frecventat:

Sumar

Acces PNPCPitoane

Premieră şi reparații

Premieră: Ionel Coman, Roland Welkens
Dată: 26.10.1957


Descriere traseu

Apoi, ne-am căţărat pe umărul ales ca loc de plecare în traseu.

Creasta pornită din imediata apropiere, pînă la Vîrful Colţului, reprezintă linia generală de ascensiune. Prima lungime de patruzeci metri coardă se abate în stînga muchiei, peste un umăr ierbos (1); a doua lungime intră printr-un horn scurt, orientîndu-ne în traversare peste creastă (2); a treia ne apropie de asigurarea pitonului zdravăn bătut, la intrarea hornului larg, vizibil din depărtare (3). În felul acesta am intrat în inima peretelui care se ridică pe încă o sută treizeci de metri diferenţă de nivel.

Sperînd să găsim o portiţă de trecere peste zidul surplombat care adăposteşte jgheabul stîncos, ne căţărăm tot mai sus pe sub el şi intrăm fără să vrem într-o grotă. Surpriză! Lumina străbate printr-o fereastră ovală, înaltă, deschisă înapoi către horn. Asigurat în coardă, capul echipei iese prin această fereastră, coboară în gol cam doi metri, apoi ajunge cu mîna pe faţa netedă a peretelui, în cel mai dificil punct al traseului (4).

El rezolvă „cheia" ascensiunii cu ajutorul a trei pitoane şi scăriţe de picior, făcînd imediat regruparea pentru a preveni frecarea exagerată a frînghiilor.

Stînca lipsită de vegetaţie începe să devină foarte fărîmicioasă. Faţă de pericolul accentuat al căderilorde pietre, căţărătorul abandonează la primul loc îngust hornul pe care pornise în ramonaj, bate două pitoane şi se refugiază în alt horn paralel. Cei patruzecide metri se desfăşoară astfel încet, pentru a lua sfîrşit pe o treaptă izolata în mijlocul zidului alb şi neted. Drumul pare din nou că se închide, însă o scurtă traversare la stînga ne scoate din încurcătură.

Pe vîrful degetelor, cu mişcări atente şi furişate, prindem o crestuliţă foarte înclinată la început, apropiindu-ne treptat de zona superioară, ceva mai uşoară a peretelui. Lăsăm un piton în următorul horn, apoi deviem către dreapta, spre locul vizibil de regrupare. Ultimul asalt măsoară şaizeci de metri.

Am trecut printr-un horn scurt, bătînd ultimul piton de asigurare. Simţeam că se apropie sfîrşitul eforturilor şi dezlegarea ghicitorii traseului care încheia atît de frumos anul de drumeţie. Pentru cei care vor veni mai tîrziu pe drumul nostru, ultimul dintre noi îngrijea sa cureţe terenul de bolovanii instabili. Peste spinarea stîncii cu dărîmături, gata să se prăbuşească la prima atingere, am aflat vîrful înalt şi foarte subţire, elegant clădit din două lespezi. De amîndouă părţile se adîncesc golurile văilor O creastă lungă, despicată în „jandarmi" mărunţei, se înfundă împreună cu vîlcelele alăturate sub pereţii brăzdaţi de crăpături surplombate. Dunga argintie a crestei principale încununează abruptul necălcat de oameni, ici-colo pătat cu verdele palid al brîneagurilor şi pîlcurilor întunecate de jnepeni.

Se făcuse tîrziu după-amiază, încetase orice adiere, peste văi plutea pîcla nopţilor friguroase, iar Munţii Făgăraş cu tîmplele încărunţite vesteau de departe apropiatul sfîrşit al toamnei. Numai pe coclaurile noastre, soarele încă lumina blînd, printre bancuri fotogenice de norişori subţiri, aidoma unui pavaj ceresc de lespezi regulate.

Am gustat în tihnă minutele popasului de vîrf, am făcut fotografii, apoi am bătut pitonul de rapel. Către stînga, sub creasta sfîşiată, pereţii înconjură o căldare pietroasă, din care porneşte firul vîlcelului cu grohotiş, conducîndu-ne înapoi pe umărul ierbos de la baza traseului.

Surse informaţii
Ionel Coman - Am indragit muntii

Acces şi retragere

Rută acces: Cel mai simplu drum de acces porneşte din marcajul roşu vertical, îndată ce ieşi din pădure în golul de sub Zaplaz. De aici ne îndreptăm în stînga sus, la baza pereţilor, prinzînd brîul şi cărăruia strecurate printre brazi şi jnepeni. Dincolo de primul vîlcel ocolim pe dedesubt o creastă stîncoasă, coborînd cam treizeci de metri diferenţă de nivel, apoi urcăm pe firul următorului vîlcel, pînă ce se desface în două ramuri: cea din dreapta se înfundă, cea din stînga, de asemenea, pătrunzînd într-o grotă. Deasupra acestei grote se găseşte Colţul Dărîmat, dar pînă la baza lui va trebui să continuăm urcuşul în ocol prin stînga. Un horn, o crestuliţă, apoi iarăşi traversarea a două vîlcele înapoi către dreapta, ne conduc în final pe un umăr ierbos, cu privelişte minunată. Aici te odihneşti, schimbi bocancii cu espadrilele şi te pregăteşti pentru prima lungime de coardă.
Rută retragere: Rapel la baza traseului.

Poze


Sursă foto - Ionel Coman - Am îndrăgit munţii

Descoperă detalii despre acest traseu de la cei care l-­au parcurs


Sursă foto - Ionel Coman - Am îndrăgit munţii

Vezi video-uri cu traseul realizate de cei care l-­au parcurs


Hartă



Rută acces: Cel mai simplu drum de acces porneşte din marcajul roşu vertical, îndată ce ieşi din pădure în golul de sub Zaplaz. De aici ne îndreptăm în stînga sus, la baza pereţilor, prinzînd brîul şi cărăruia strecurate printre brazi şi jnepeni. Dincolo de primul vîlcel ocolim pe dedesubt o creastă stîncoasă, coborînd cam treizeci de metri diferenţă de nivel, apoi urcăm pe firul următorului vîlcel, pînă ce se desface în două ramuri: cea din dreapta se înfundă, cea din stînga, de asemenea, pătrunzînd într-o grotă. Deasupra acestei grote se găseşte Colţul Dărîmat, dar pînă la baza lui va trebui să continuăm urcuşul în ocol prin stînga. Un horn, o crestuliţă, apoi iarăşi traversarea a două vîlcele înapoi către dreapta, ne conduc în final pe un umăr ierbos, cu privelişte minunată. Aici te odihneşti, schimbi bocancii cu espadrilele şi te pregăteşti pentru prima lungime de coardă.
Rută retragere: Rapel la baza traseului.

Echipament


Sursă foto - Ionel Coman - Am îndrăgit munţii

Comentarii