Vârful şi Creasta Picăturii 3A
3,00/5 (1 vot)




3284 vizualizări


  • Descriere
  • Poze (6)
  • Jurnale/Parcurgeri (25)
  • Video (1)
  • Hartă
  • Comentarii (0)
adăugat de Ad Min la data de 27.09.2014
editat de Andrei Badea la data de 08.04.2019

Caracteristici generale


Grad clasic: 3A
Grad francez: AD
Grad impus: 5
Tip: Alpinism

 Vârful şi Creasta Picăturii 
Orientare: E
Durată parcurgere: 10 ore
Recomandare sezon: vara
Stâncă:
Calitate asigurări:
Nr asigurări:
Privelişte:
Frecventat:

Sumar

Traseu medaliatPitoaneCreastăCopaciIarbăFriabilFantasticCoardă

Premieră şi reparații

Premieră: Ion Trandafir, Niculae Baticu
Dată: 22.09.1935


Descriere traseu

După ce traversează albia adâncă a Văii Seci, drumuI aproape orizontal conduce după cca. 300 paşi în Vâlcelul Picăturii. O intrare covârşită de o vegetaţie sălbatică şi de blocuri şi arbori prăbuşiţi caracterizează porţiunea inferioară a acestei văi. Pentru a evita săritorile, în parte surplombante şi umede, care întrerup în câteva puncte parcursul direct, urmăm iniţial coastele împădurite din stânga vâlcelului, dreapta cum urcăm, pe al cărui fir reintrăm după cca 1 oră, în zona unde acesta se transformă într-un scoc stâncos şi îngust. La mică distanţă în aval de obârşie distingem în dreapta o terasă largă, denumită  „Poiana de sub Brâu", la care urcăm, părăsind definitiv firul văii.

Din Poiana de sub Brâu, peretele care se înalţă în faţa noastă este întretăiat de o cingătoare îngustă (Brâul Subţire), punctată din loc în loc de mici zade. Părăsind poiana, ne abatem la stânga (cum privim spre perete) de-a lungul brâului (Intrarea în brână este marcată de o asigurare fixă, un piton) şi ajungem curând în dreptul Grotei Picăturii, firidă săpată adânc în peretele ce scapă vertical în Vâlcelul Picăturii.

În această zonă brâul întrerupându-se brusc, escaladăm în dreapta şi pe o înălţime de 4 m o treaptă stâncoasă, iar după o traversare orizontală spre stânga, peste un prag îngust şi foarte expus, constituit dintr-o rocă friabilă, intrăm în Hornul cu Zade. Urmat la dreapta şi în sus, acesta conduce Ia înălţimea 

Brâului de Sus aI Picăturii, care subliniază pe la bază peretele ce se prăvăleşte vertical din vârf. Parcurgând acest brâu la dreapta (către nord), ajungem în punctul unde o treaptă verticală, de cca. 8 m înălţime, formată din conglomerate foarte sfărâmicioase, iar în partea superioară uşor surpIombantă, se prelungeşte în sus printr-un horn îngust, ce ia sfârşit sub Fereastra Picăturii, pe o prispă uşor înclinată.

De aici şi până pe Vârful Picăturii nu ne mai separă decât o serie de mici trepte, în parte înierbate, a căror escaladă este elementară.

Faţa sud-vestică a Vf. Picătura este întreruptă de două platforme până la care coborâm prin două rapeluri de câte 20 şi 15 m. Dacă faceți fouă rapeluri, pentru pentru primul utilizați pitoanele fixate în peretele din dreapta, iar pentru cel de al 2-lea, coborând un horn foarte îngust, situat în stânga platformei, spre Valea Seacă. Al 3-lea rapel, şi cel mai scurt, ia sfârşit în Strunga Marelui V. Alternativa, dacă aveți semicorzi de 60 m, este să coborâți dintr-un singur rapel din Vârful Picătura până în Strunga Marelui V.

Traseul urcă în Vârful Strungii Mari peste o serie de mici praguri. Roca fiind foarte friabilă este necesară atenție. Eventual puteți utiliza 1-2 pitoane. Din Vf. Strungii Mari coborâm faţa opusă, către vest, fie prin două rapeluri de de 20 m, fie prin coborâre liberă, urmând o serie de hornuri discontinue care conduc la baza primului turn al Albişoarelor.

De aici, ocolind pe faţa Văii Albe sau escaladând micile ţancuri eşalonate pe creastă, ajungem în Strunga Turnurilor, de unde traseul trece peste marea ruptură de pantă a Feţei Înalte constituită din conglomerate, pe alocuri foarte friabile, şi întretăiate de mici platforme înierbate.

Din Strunga Turnurilor către V-SV, Faţa Înaltă poate fi escaIadată fie pe linia ce urmează muchia dinspre Valea Seacă, fie pe un parcurs mai puţin dificil, prin dreapta, peste o serie de platforme şi mici trepte înierbate, ce urcă pe alocuri câteva pasaje accentuat înclinate şi care conduc pe terasa largă şi aproape plană, ce încinge pe la bază Faţa Hornurilor.

Fața Hornurilor este descrisă de trei hornuri:

  • Hornul situat la extremitatea stângă a peretelui (spre Valea Seacă), deşi accesibil, este întrerupt de câteva obstacole dificile.

  • Hornul central, mai puţin adânc, se pierde în zona superioară, pe o faţă foarte expusă şi cu prize nesigure, a cărei escaladă necesită utilizarea a 2-3 pitoane.

  • Hornul din dreapta (dinspre Valea Albă), de sub care scapă Albişoara Hornuritor, este cel mai clar dintre traseele de traversare a acestei feţe. Ocolind prin stânga blocul în surplombă care barează intrarea directă în hornul din dreapta, ne orientăm după câţiva metri la dreapta şi în sus. De aici, printr-o scurtă traversare orizontală către dreapta, intrăm pe linia hornului.

Acest obstacol odată trecut, ajungem deasupra pridvor cu jnepeni, de unde, pe un hăţaş ce se orientează uşor către stânga, pătrundem în zona Albișoarei Gemenelor, între cele două vârfuri de aspecte aproape identice. De aici, urmând creasta, trecem curând printr-un culoar înierbat şi de o înclinaţie uşoară (în dreapta liniei de creastă), după care, reintrând în creastă, ajungem curând în Şaua Mare a Caraimanului, în imediata apropiere a Monumentului Eroilor.

( ! ) Din primăvara 2014, Hornul cu Zade nu mai există : "am vrut sa ajung pe vf. Picătura pe traseul Comănescu şi după ce am traversat stânga pragul de piatră către hornul cu zade am rămas mut de uimire să văd ca acesta nu mai există. 

A curs integral la vale cu tot cu zade şi stratul de pământ de sub ele. În urma lui a rămas un vâlcel spălat plin de praf. [...] care din punctul meu de vedere nu prea se poate urca. 
Am încercat totuşi să urc pe undeva prin dreapta lui, prin tot felul de bălării, jnepeni şi zade uscate.
M-am împotmolit însă la un piept de piatra de vreo 4, 5m cu o fisură pe mijloc, fără posibilitatea de a amplasa asigurări mobile.

Asigurările precare de până atunci şi expunerea m-au făcut să mă dau jos"

Pentru a ajunge în Brâul de Sus al Picăturii se urcă pe Muchia Trandafir.

Surse informaţii
Bucegi Turism Alpinism ed 2 - Nae Dimitriu, Emilian Cristea, 1964
Muntii Bucegi Drumetie Alpinism Schi - Walter Kargel, 2000
Mircea Ordean - Articol din revista Muntii Carpati
Ioana Acsinia - http://flutureledepiatra.ro/2013/11/04/varful-picatura-si-creasta-picaturii-muntii-bucegi/
blog.tataru.net - http://blog.tataru.net/varful-si-creasta-picaturii/
Cristi Popescu - http://totpedrum.blogspot.ro/2011/09/varful-si-creasta-picaturii.html
carpaţi.org - http://www.carpati.org/forum/alpinism-7/hornul_cu_zade_nu_mai_exista-4067/1/

Acces şi retragere

Rută acces: Din orașul Bușteni se pornește pe pârtia Kalinderu, până în dreptul celui de-al 5-lea stâlp.  În dreapta acestuia, prin pădure, se profilează o potecă ce urmează curba de nivel până traversează albia Văii Seci.
După ce traversează albia adâncă a Văii Seci, drumuI aproape orizontal conduce după cca. 300 paşi în Vâlcelul Picăturii. O intrare covârşită de o vegetaţie sălbatică şi de blocuri şi arbori prăbuşiţi caracterizează porţiunea inferioară a acestei văi, atât de impropriu denumită în trecut „Vâlcelul Spălat". Pentru a evita săritorile, în parte surplombante şi umede, care întrerup în câteva puncte parcursul direct, urmăm iniţial coastele împădurite din stânga vâlcelului, dreapta cum urcăm, pe al cărui fir reintrăm după cca 1 oră, în zona unde acesta se transformă într-un scoc stâncos şi îngust. La mică distanţă în aval de obârşie distingem în dreapta o terasă largă, denumită  „Poiana de sub Brâu", la care urcăm, părăsind defintiv firul văii.
Rută retragere: Din Platoul Munților Bucegi se pot alege numeroase rute de retragere. Cele mai apropiate sunt valea Jepilor Mici și traseul Jepii Mari, la stânga de Monumentul Eorilor, sau Valea Albă la dreapta monumenului.
Durată retragere: 1h30min +

Topo

Topo

Vârful şi Creasta Picăturii

Poze


Vârful şi Creasta Picăturii

Descoperă detalii despre acest traseu de la cei care l-­au parcurs


Jurnale



Vârful şi Creasta Picăturii

Useri care au parcurs traseul


Lucian Apostu - 06.04.2019, Iarna
Dorin Cristea - 30.09.2006, Vara
Eugen Popescu - 01.08.1980
Cristian Popescu - 01.01.1900, Vara

Useri care doresc să parcurgă traseul


Andrei Vlad
Chereches Cristian

Vezi video-uri cu traseul realizate de cei care l-­au parcurs


Film - Adelin Udeanu - 10.07.2017

Hartă



GPS: N 4,54159703763181E+16°0.0' E 2,54972338422699E+16°0.0'    
Rută acces: Din orașul Bușteni se pornește pe pârtia Kalinderu, până în dreptul celui de-al 5-lea stâlp.  În dreapta acestuia, prin pădure, se profilează o potecă ce urmează curba de nivel până traversează albia Văii Seci.
După ce traversează albia adâncă a Văii Seci, drumuI aproape orizontal conduce după cca. 300 paşi în Vâlcelul Picăturii. O intrare covârşită de o vegetaţie sălbatică şi de blocuri şi arbori prăbuşiţi caracterizează porţiunea inferioară a acestei văi, atât de impropriu denumită în trecut „Vâlcelul Spălat". Pentru a evita săritorile, în parte surplombante şi umede, care întrerup în câteva puncte parcursul direct, urmăm iniţial coastele împădurite din stânga vâlcelului, dreapta cum urcăm, pe al cărui fir reintrăm după cca 1 oră, în zona unde acesta se transformă într-un scoc stâncos şi îngust. La mică distanţă în aval de obârşie distingem în dreapta o terasă largă, denumită  „Poiana de sub Brâu", la care urcăm, părăsind defintiv firul văii.
Rută retragere: Din Platoul Munților Bucegi se pot alege numeroase rute de retragere. Cele mai apropiate sunt valea Jepilor Mici și traseul Jepii Mari, la stânga de Monumentul Eorilor, sau Valea Albă la dreapta monumenului.

Echipament


Vârful şi Creasta Picăturii

Comentarii