Descriere traseu Traseu urcat în premieră de Nicu Comănescu, Ion Şincan, Bubi Scheffler, în 1934, însă revendicat şi de Erwin Csallner şi Otto Wilk în 1932.
După ce traversează albia adâncă a Văii Seci, drumuI aproape orizontal conduce după cca. 300 paşi în Vâlcelul Picăturii. O intrare covârşită de o vegetaţie sălbatică şi de blocuri şi arbori prăbuşiţi caracterizează porţiunea inferioară a acestei văi. Pentru a evita săritorile, în parte surplombante şi umede, care întrerup în câteva puncte parcursul direct, urmăm iniţial coastele împădurite din vâlcelului, dreapta cum urcăm, pe al cărui fir reintrăm după cca 1 oră, în zona unde acesta se transformă într-un scoc stâncos şi îngust. La mică distanţă în aval de obârşie distingem în dreapta o terasă largă, denumită „Poianade sub Brâu", la care urcăm, părăsind defintiv firul văii.
Un hățaș conturat prin vegetație ne conduce, de-a coasta, la o mică șa punctată pe Muchia Trandafir, într-un loc în care firul Vâlcelului Spânzurat este vizibil. Continuăm ascendent pe această creastă, asigurând la zade și jnepeni, până în punctul în care creasta ajunge la obârșia Vâlcelului Spânzurat. Urcăm pe sub jnepeni și ajungem sub peretele final al Picăturii, Pe Brâul de Sus al Picăturii, la capătul Hornului cu Zade, vechiul traseu de acces, astăzi impracticabil.
Urmat la dreapta şi în sus,acesta conduce Ia înălţimea Brâului de Sus aI Picăturii, care subliniază pe la bază peretele ce se prăvăleşte vertical din vârf. Parcurgând acest brâu la dreapta (către nord), ajungem în punctul unde o treaptă verticală, de cca. 8 m înălţime, formată din conglomerate foarte sfărâmicioase, iar în partea superioară uşor surpIombantă, se prelungeşte în sus printr-un horn îngust, ce ia sfârşit sub Fereastra Picăturii, pe o prispă uşor înclinată.
De aici şi până la vârf nu ne mai separă decât o serie demici trepte, în parte înierbate, a căror escaladă este elementară.
Faţa sud-vestică a Vf. Picătura este întreruptă de două platforme până la care coborâm prin două rapeluri de câte 20 şi 15 m. Pentru primele utilizăm ancorele fixate în peretele din dreapta, și, reppectiv, în stânga, Al 3-lea rapel, şi cel mai scurt, ia sfârşit în Strunga Marelui V.
Surse informaţii Bucegi Turism Alpinism ed 2 - Emilian Cristea, 1964
Muntii Bucegi Drumetie Alpinism Schi - W Kargel, 2000
|