Astăzi se împlinesc 49 ani de la deschiderea traseului Faţa Nordică (Turnul Mare al Dianei), 3 ani de la deschiderea traseului Făt Frumos (Faleza La Poveşti), 3 ani de la deschiderea traseului Balaurul (Faleza La Poveşti)

Hornul Căţărătorului 5B
0.00/5 (0 voturi)




1173 vizualizări


  • Descriere
  • Hartă
  • Comentarii (0)
adăugat de Ad Min la data de 02.10.2014
editat de Adi Min la data de 25.04.2020

Caracteristici generale


Grad clasic: 5B
Tip: Traseu clasic

 alt 
Lungime: 6 LC
Durată parcurgere: 4 - 5 ore
Stâncă: 
Calitate asigurări: 
Nr asigurări: 
Privelişte: 
Frecventat: 
Cele mai bune luni:
IANFEBMARAPRMAIIUNIULAUGSEPOCTNOVDEC

Sumar

PitoaneAsigurări mobileHorn

Premieră şi reparații

Premieră: Petre Cristina, Emilian Cristea
Dată: 1961


Descriere traseu

La început (prima L.C.) ocolim prin dreapta, pe o porțiune de câțiva metri, primele obstacole ale hornului, după care, printr-o trecere către stânga, pătrundem în deschiderea lui largă. Cațărându-ne prin ramonaj, întâlnim pe un parcurs de cca. 15 m două puncte surplombante, pe care le depăşim direct; ultimul ne obligă însă, în partea finală, să părăsim linia hornului, ieşind pe fața din dreapta, după care parcursul, tot atât de sever, ne conduce la baza unei lespezi uriaşe, sub care ne regrupăm.

Reluînd escalada (a 2-a L.C.), depăşim aceste lespezi prin două traversări (stânga-dreapta), după care pe un pasaj uşor înierbat ne cățărăm spre platforma de regrupare, situată la cca. 35 m de la pornire, la baza unui mare horn.

Acest obstacol, înalt de cca. 15 m (a 3-a L.C.), surplombează în partea superioară şi ne obligă să întrebuințăm, pentru trecerea lui prin dreapta, 2 pitoane. Urmează o față înclinată ce urcă spre un alt horn, mult mai îngust şi lipsit de prize, pe care-l escaladăm direct, iar deasupra lui, după cca. 37 m, ne regrupăm pe o platformă, la baza unor plăci instabile.

Trecând cu atenție peste aceste plăci (a 4-a L.C.), întâlnim din nou un horn, îngust şi surplombant; cu ajutorul a 4 pitoane şi printr-o escaladă liberă, pe prize mici, depăşim şi acest obstacol, înaintând apoi pe o față înierbată până la o platformă de regrupare.

În cea de a 5-a L.C. depăşim la început câteva obstacole elementare, eşalonate pe cca. 10 m, după care trecem spre dreapta, cca. 4 m, peste o muchie; intrăm apoi pe linia unui horn al cărui prăvăliş scapă în dreapta. Regruparea o facem într-un punct unde hornul este întrerupt de o platformă largă.

Ultimul obstacol şi cel mai dificil de pe întregul traseu (a 6-a L.C.) îl formează hornul final, de cca. 30 m înălţime. Acesta prezintă o deschidere largă, feţele lui sint lipsite de prize şi este barat în porţiunea centrală de un bloc de mici dimensiuni, peste care trecerea este foarte expusă. În continuare întâlnim o înşiruire de surplombe ce nu pot fi trecute decât cu ajutorul a 5-6 pitoane (pe acest pasaj sunt fixate numai pitoane jalon).

Escalada ia sfârşit pe Creasta Turnului Mălăeşti.

Surse informaţii
Bucegi Turism Alpinism ed 2 - Emilian Cristea, 1964
Muntii Bucegi Drumetie Alpinism Schi - W Kargel, 2000

Acces şi retragere

GPS: N 45° 27' 15.6" E 25° 26' 59.4"    
Rută acces: Pentru a ajunge la baza traseului înaintăm pe sub peretele nordic al Turnului Mălăeşti, prin bolovănişuri, până în dreptul deschiderii largi a unui vâlcel, pe care-l urmăm în sus. Talvegul acestuia, îngust şi blocat de mici săritori, este aproape în tot timpul anului acoperit cu un pod de zăpadă înghețată. În partea dreaptă (cum urcăm), peretele este brăzdat de numeroase fisuri şi hornuri, cel mai din stânga fiind Hornul Cățărătorului.

Părăsind canionul, înaintăm spre dreapta, pe o pantă înclinată, strânsă între pereți ce se îngustează tot mai mult, şi care ia sfârşit la baza unui horn, de unde începem escalada.
Rută retragere: Pentru înapoiere urmăm, în coborâre, linia crestei, după care ne abatem uşor spre stânga pe o faţă înierbată, până în talvegul pietros al Vâlcelului Sudic al Turnului de-a lungul căruia continuăm coborârea.

Treizeci de metri mai jos de punctul în care acesta confluează cu un vâlcel ce vine din stânga ajungem deasupra unei mari rupturi de pantă. Ajutându-ne de pitonul fixat în partea stângă a văii, coborâm această ruptură printr-un rapel de 40 m, după care, prin ocoluri scurte, revenim în Valea Mălăeşti.


Poze


alt

Descoperă detalii despre acest traseu de la cei care l-­au parcurs


alt

Vezi video-uri cu traseul realizate de cei care l-­au parcurs


Hartă



GPS: N 45° 27' 15.6" E 25° 26' 59.4"    
Rută acces: Pentru a ajunge la baza traseului înaintăm pe sub peretele nordic al Turnului Mălăeşti, prin bolovănişuri, până în dreptul deschiderii largi a unui vâlcel, pe care-l urmăm în sus. Talvegul acestuia, îngust şi blocat de mici săritori, este aproape în tot timpul anului acoperit cu un pod de zăpadă înghețată. În partea dreaptă (cum urcăm), peretele este brăzdat de numeroase fisuri şi hornuri, cel mai din stânga fiind Hornul Cățărătorului.

Părăsind canionul, înaintăm spre dreapta, pe o pantă înclinată, strânsă între pereți ce se îngustează tot mai mult, şi care ia sfârşit la baza unui horn, de unde începem escalada.
Rută retragere: Pentru înapoiere urmăm, în coborâre, linia crestei, după care ne abatem uşor spre stânga pe o faţă înierbată, până în talvegul pietros al Vâlcelului Sudic al Turnului de-a lungul căruia continuăm coborârea.

Treizeci de metri mai jos de punctul în care acesta confluează cu un vâlcel ce vine din stânga ajungem deasupra unei mari rupturi de pantă. Ajutându-ne de pitonul fixat în partea stângă a văii, coborâm această ruptură printr-un rapel de 40 m, după care, prin ocoluri scurte, revenim în Valea Mălăeşti.

Echipament


alt

Comentarii