Astăzi se împlinesc 4 ani de la trecerea în nefiinţă a lui György Kovács. Pe 24.02.1954 se năştea Ladislau Hatházi.

Floarea de Colţi 5B
0.00/5 (0 voturi)




1143 vizualizări


  • Descriere
  • Poze (2)
  • Hartă
  • Comentarii (0)
adăugat de Ad Min la data de 16.09.2014
editat de Nim Da la data de 13.09.2019

Caracteristici generale


Grad clasic: 5B
Tip: Traseu clasic

 Floarea de Colţi 
Orientare: S
Lungime: 7 LC
Durată parcurgere: 4 - 5 ore
Stâncă:
Calitate asigurări:
Nr asigurări:
Privelişte:
Frecventat:

Sumar

PitoaneAsigurări mobileSurplombăFriabilPitoane şi ciocan

Premieră şi reparații

Premieră: Matei Schenn, László Karácsonyi


Descriere traseu

Singurul itinerar care străbate fața sudică a Vârfului Claia Mare, unde ia sfirşit, este Traseul Floarea de Colți. Acesta nu măsoară decât 7 lungimi de coardă, în schimb, parcursul lui se caracterizează prin obstacole dure, care depăşesc, în parte, pe cele întilnite pe unele trasee de acelaşi grad de dificultate. Urmează, pe aproape două lungimi de coardă, o zonă de gresii, ccea ce impune o înaintare cât mai atentă; aceasta cu atât mai mult, cu cât trecerea obstacolelor se efectuează, în mare parte, prin escaladă liberă.

Versantul sudic al Vârfului Claia Mare formează un abrupt înalt, al cărui povârniş aspru sfârşeşte în Brâul Subțire. Intrândul pe care peretele îl face în această zona prezintă aspertul unui amfiteatru larg, străbătut axial de Hornul Cheii Mari, vizibil în stânga, şi a cărui spintecătură se prelungeşte către vale cu un vâlcel înierbat. Dincolo de aceasta, către est, se continuă Brâul de Sus, care conduce în dreptul unei fețe lipsite de fisuri, de-a lungul căreia se desfăşoară prima lungime de coardă a traseului Floarea de Colți.

În L.C. 1 escaladăm acest obstacol, înalt de 3 m, situat pe fața sudică a marelui amfiteatru, după care, înaintând în diagonală către dreapta cca. 6 m și apoi de-a lungul unei fețe cu prize mici, ieşim pe un prag, unde ne regrupăm.

În cea de a 2-a L.C. urcăm pe fața peretelui, vizând un pasaj cu roca frământată şi blocat de câteva lespezi proeminente, brăzdate de fisuri deschise. După ce trecem peste ele, escaladăm în continuare o porțiune înierbată și surplombantă. Dincolo de care ne regrupăm pe un brâu.

În cursul celei de a 3-a L.C. înaintăm cca. 2 m către dreapta, în lungul acestui brâu, apoi ne cățărăm vertical până în dreptul unui mare bloc ieşit din perete, pe care-l ocolim prin dreapta. Dincolo de acest obstacol ne abatem cca. 6 m, în diagonală către stânga, până la o platformă, unde ne regrupăm.

La inceputul ceiei de a 4-a L.C. urcăm un pasaj înalt de 7 m, după care, trecând către dreapta peste o muchie, ocolim tavanul unei surplombe. Dincolo de acest obstacol escaladăm o fisură până la nivelul unei fețe cu rocă din gresie, a cărei culoare galbenă constituie un bun reper pentru identificarea traseului, încă de la baza peretelui.

Considerată ca cea mai dură, a 5-a L.C. se desfăşoară pe o distanță de 4-5 m, peste o serie de obstacole alcăluite din gresii foarte friabile și lipsite de fisuri. Dincolo de acest pasaj întâlnim o fisură, pe verticala căreia înaintăm, asigurați în pitoanele fixate pe parcurs. În continuare trecem peste o surplombă şi, la scurtă distanță de aceasta, întâlnim un horn, la baza căruia ne regrupăm.

În cea de a 6-a L.C. escaladăm acest horn cca 4 m, după care înaintarea este blocată de un obstacol inaccesibil. Printr-o traversare scurtă către dreapta, peste o muchie, ajungem într-un scoc pietros, greu accesibil, pe care-l urcăm până la înălțimea unui prag de piatră, unde ne regrupăm din nou.

De aici, cu ajutorul unei scărițe fixate în piton (a 7-a L.C.), trecem peste o surplombă şi escaladăm, în continuare, pe o distanță de cca. 35 m, ultimele obstacole ale traseului, acesta luând sfârşit în Vârful Claia Mare. Urmând către vest Muchia Clăii Mari, ajungem curând în Şaua Clăii.
Surse informaţii
Bucegi Turism Alpinism ed 2 - N. Dimitriu, Emilian Cristea, 1964
Muntii Bucegi Drumetie Alpinism Schi - Walter Kargel, 2000

Acces şi retragere

GPS: N 45° 23' 53.2" E 25° 30' 20.6"    
Rută acces: Urmăm din Buşteni Drumul Urlătorilor; acesta conduce după o oră în punctul „La Vinclu”. De aci, după o serie de serpentine, drumul se continuă orizontal, iar după cca. 10 min de la Vinclu ajunge în V. Comorilor. Părăsind Drumul Urlătorilor, urmăm la dreapta tavelgul Văii Comorilor, escaladând direct sau ocolind obstacolele de pe parcurs.

Curând, valea confluează cu firul Comorlle Brânei, care coboară din stânga cum urcăm). Traseul nostru urmează în continuare firul din dreapta, denumit Valea Comorile Clăli, pe al cărui parcurs escaladăm la mici intervate trei săritori. Curând ajungem la confluenţa cu un mic vâlcel, care coboară din dreapta (cum urcăm) a cărui obârşie o distingem la o distanţă de cca. 80 m mai sus.

Părasind firul principal, urmăm acest vâlcel în sus, pe o distanţă de cca. 60 m, până în dreptul unui găvan (situat în stânga) din care un mic izvor îşi resfiră apele peste lespezile peretelui. De aci, spre dreapta, urcăm uşor pe hătaşul Brâului de Sus, având în stânga peretele spintecat vertical de Hornul Mare de la Izvor. Identificăm linia traseului 23 August chiar la inflexiunea peretelui, într-un diedru-fisură cu multa iarbă. De aici, 7-8 m mai in stânga, pe faţă, vedem primele pitoane din Aurel Irimia.

Hăţaşul se continuă spre est în urcuş accentuat, iar câţiva metri mai departe ajunge în dreptul unei mici terase, care a găzduit bivuacul echipelor ce au escaladat în premieră traseele din acest perete. De aci brâul pătrunde în marele amfiteatru al peretelui, iar după cca. 100 m, ajunge în dreptul unei fisuri ce brăzdează peretele pe toată înălţimea şi care formează linia Traseului Genţianei. Înaintând în aceeaşi direcţie, distingem la mică distanţă o fisură asemănătoare cu aceea a traseului precedent, acesta fiind Traseul 25 Octombrie.

De pe ultima platformă cu molizi ce o întâlnim, coboâm în firul unui vâlcel înierbat, pe care îl urmăm în sus, vizând spintecătura adâncă a Hornului Clăii Mari. La cca. 40 m de la baza acestui horn, în stânga, un scoc înierbat constituie prima porţiune traseului Muchia Strungii.

Peste 5 m în stânga aceluiaşi horn se situează intrarea în traseul Muchiei Sudice.
Durată acces: 2 - 3 ore
Rută retragere: Mergem pe Brâul lui Răducu până în Jepii Mari sau Jepii Mici (stânga sau dreapta, cum preferaţi) şi coborâm pe marcajul turistic până în Buşteni.
Durată retragere: 2 ore

Topo

Topo

Floarea de Colţi

Poze


Floarea de Colţi

Descoperă detalii despre acest traseu de la cei care l-­au parcurs


Floarea de Colţi

Vezi video-uri cu traseul realizate de cei care l-­au parcurs


Hartă



GPS: N 45° 23' 53.2" E 25° 30' 20.6"    
Rută acces: Urmăm din Buşteni Drumul Urlătorilor; acesta conduce după o oră în punctul „La Vinclu”. De aci, după o serie de serpentine, drumul se continuă orizontal, iar după cca. 10 min de la Vinclu ajunge în V. Comorilor. Părăsind Drumul Urlătorilor, urmăm la dreapta tavelgul Văii Comorilor, escaladând direct sau ocolind obstacolele de pe parcurs.

Curând, valea confluează cu firul Comorlle Brânei, care coboară din stânga cum urcăm). Traseul nostru urmează în continuare firul din dreapta, denumit Valea Comorile Clăli, pe al cărui parcurs escaladăm la mici intervate trei săritori. Curând ajungem la confluenţa cu un mic vâlcel, care coboară din dreapta (cum urcăm) a cărui obârşie o distingem la o distanţă de cca. 80 m mai sus.

Părasind firul principal, urmăm acest vâlcel în sus, pe o distanţă de cca. 60 m, până în dreptul unui găvan (situat în stânga) din care un mic izvor îşi resfiră apele peste lespezile peretelui. De aci, spre dreapta, urcăm uşor pe hătaşul Brâului de Sus, având în stânga peretele spintecat vertical de Hornul Mare de la Izvor. Identificăm linia traseului 23 August chiar la inflexiunea peretelui, într-un diedru-fisură cu multa iarbă. De aici, 7-8 m mai in stânga, pe faţă, vedem primele pitoane din Aurel Irimia.

Hăţaşul se continuă spre est în urcuş accentuat, iar câţiva metri mai departe ajunge în dreptul unei mici terase, care a găzduit bivuacul echipelor ce au escaladat în premieră traseele din acest perete. De aci brâul pătrunde în marele amfiteatru al peretelui, iar după cca. 100 m, ajunge în dreptul unei fisuri ce brăzdează peretele pe toată înălţimea şi care formează linia Traseului Genţianei. Înaintând în aceeaşi direcţie, distingem la mică distanţă o fisură asemănătoare cu aceea a traseului precedent, acesta fiind Traseul 25 Octombrie.

De pe ultima platformă cu molizi ce o întâlnim, coboâm în firul unui vâlcel înierbat, pe care îl urmăm în sus, vizând spintecătura adâncă a Hornului Clăii Mari. La cca. 40 m de la baza acestui horn, în stânga, un scoc înierbat constituie prima porţiune traseului Muchia Strungii.

Peste 5 m în stânga aceluiaşi horn se situează intrarea în traseul Muchiei Sudice.
Rută retragere: Mergem pe Brâul lui Răducu până în Jepii Mari sau Jepii Mici (stânga sau dreapta, cum preferaţi) şi coborâm pe marcajul turistic până în Buşteni.

Echipament


Floarea de Colţi

Comentarii