Hornul Mare al Țapului 4A
0.00/5 (0 voturi)




1054 vizualizări


  • Descriere
  • Comentarii (0)
adăugat de Ad Min la data de 01.10.2014
editat de Ad Min la data de 27.03.2019

Caracteristici generale


Grad clasic: 4A
Tip: Alpinism

 alt 
Lungime: 5 LC
Durată parcurgere: 2 - 3 ore
Stâncă:
Calitate asigurări:
Nr asigurări:
Privelişte:
Frecventat:

Sumar

PitoaneAsigurări mobileHornPitoane şi ciocan

Premieră şi reparații

Premieră: Constantin Conteş, Toma Boerescu, Sorin Tulea, Mircea Casassovici, Dorin Grigorescu, Alexandru Barboiu, Ghizi Baikai
Dată: 27.08.1938


Descriere traseu

În dreapta geografică a Văii Țapului din Coștila se află un fel de horn-fisură care constituie un traseu foarte interesant și pe care îl recomand călduros amatorilor de ramonaj pur. Acest traseu e Hornul Mare al Țapului.

Începutul Hornului e chiar în firul Văii Țapului și intrarea în el se face escaladând întâi un perete de vreo 8 metri, situat în stânga lui, apoi se intră în Hornul propriu zis și după aceea, străbătându-se încă vreo 20 metri se ajunge la prima surplombă. Aceasta se prezintă foarte deschisă și cu fundul foarte îngust, ceea ce necesită baterea unui piton.

Cu ajutorul unei piramide, membrii echipei [Toma Boerescu, C. Conteș, Sorin Tulea, Mircea Casassovici, Dorin Grigorescu, Bărboiu Al., D-ra G. Baikai] trec destul de ușor acest punct spre a se găsi în fisură și a începe ramonajul propriu zis. Ultimul e obligat însă să se suie în mâini și picioare, aproape 4 metri, pe coardă ce atârna peste buza surplombei, ceea ce e foarte obositor, coarda neavând decât o grosime de 12 mm. Aici s-ar fi putut face o aplicație frumoasă a nodului lui Prusik.

De aici înainte, pe o porțiune de vreo 25 metri Hornul e vertical, cei doi pereți sunt destul de apropiați, ceea ce obligă pe cățăratori (mai ales pe cei de statura înaltă) să iasă mult în afară din fisură spre a gusta din plăcerile ramonajului și în special pentru a putea încăpea. Se urcă ramonând cu spatele pe peretele din dreapta și cu picioarele pe cel din stânga. O mică redresare a Hornului permite regruparea spre a începe o a doua porțiune de ramonaj pe o lungime de încă vreo 40 de metri. Poziția cățărătorului e aceeași, picioarele se sprijină în mod alternativ pe fața din stânga care acuma a devenit un fel de creastă, lată cât e talpa piciorului și care e îndreptată în sus, fiind perpendiculară pe fundul fisurii. La un moment dat această creastă dispare și fisura se lățește, tranformându-se într-un perete vertical cu prize destul de mici și care e trecut după ce se bat 2 pitoane pentru asigurare.

Ajungem pe o platformă care se continuă atât spre dreapta, cât și spre stânga fisurii pe o distanță de vreo 10 metri, cu niște brâneaguri mici. Fisura principală, de aici înainte se prezintă surplombantă, umedă și cu prize detașabile. Prin stânga pare ca s-ar putea urca însă nu se vede bine ceea ce urmează. De aceea alegem traseul din dreapta. În această parte escalada se anunță foarte tehnică, prezentându-se sub forma unui perete, într-un loc ușor surplombant, înalt de vreo 25 de metri și fără prize.

De pe platforma unde stăm, se vede firul Văii Țapului cam la 90-100 metri sub noi ceea ce ne dă impresia că ne aflăm pe balconul unui zgârie nori.
Pentru escalada sus numitului perete, va trebui să lucrăm la coardă dublă. Batem primul piton și începem ascensiunea. Porțiunea surplombantă din perete se trece în urma baterii a 4 pitoane. Din lipsă completă de prize, utilizăm pentru prima dată o scăriță fabricată din cordelină, adică dintr-o sfoară mai groasă, legată în ochiu și care e agățată în primul piton. În acest ochiu, piciorul cățărătorului se odihnește ca într-o scară. Cățărătorul însuși e ținut de către camarazii de jos cari trag de coarda ce e trecută prin primul piton. În aceasta poziție el bate pitonul următor, trece coarda a doua prin el, trece prin carabiniera pitonului al doilea o altă scăriță de cordelină după care ia cu el scărița de la primul piton spre a o muta la al treilea piton și așa mai departe. Cățărătorul calcă deci alternativ în această scară de frânghie pe care și-o mută singur în timp ce e ținut suspendat, alternativ, când de o coardă, când de cealaltă, de către cei de jos.

După porțiunea surplombantă urmează un perete vertical care se termină la capul unei brâne care are și o mică grotă și care merge spre stânga spre a reintra în firul principal al Hornului deasupra surplombei umede, menționată mai sus și pe care a trebuit s-o ocolim. Traverseul se face cu ajutorul unei balustrade, deoarece brâna se întrerupe pe vreo 5 metri și suntem obligați să trecem dealungul unei fețe aproape verticale și mai jos chiar surplombantă. Trecuți de acest punct, suntem la capul traverseului care se găsește în Creasta Frumoasă. Vreo 20 metri mai sus se află o brână largă intinzându-se spre dreapta și care ne scoate fără nicio dificultate înapoi în Valea Țapului, cu 150 metri mai sus de unde am plecat.
Surse informaţii
Sorin Tulea, Hornul Mare al Țapului, Buletinul CAR, anul VI, nr. 2, noiembrie 1938, pag. 21-24
Bucegi Turism Alpinism ed 2 - N. Dimitriu, Emilian Cristea, 1964
Muntii Bucegi Drumetie Alpinism Schi - Walter Kargel, 2000
Trasee alpine în Carpați - Walter Kargel, 1976
http://mirceaordeandoi.blogspot.com/2017/05/istoria-mersului-pe-munte-la-noi-album.html

Acces şi retragere

Rută acces: 
Daca ne angajăm pe Valea Țapului, lăsăm pe stânga, cum suim, Colțul Țapului (alt. 1795 m.), apoi Strunga Țapului (alt. 1760 m.), după care se ridică Creasta Frumoasă, o creastă ascuțită care separă Valea Țapului de Valea Seacă a Coștilei și ajungem la baza Hornului la altitudinea de aprox. 1800 metri. Din acest punct Hornul Mare se prezintă ca o fisură verticală, prevăzută din loc în loc cu puncte surplombante și cu platforme de iarbă, având o direcție generală putin oblică spre dreapta.

Topo

Topo

Hornul Mare al Țapului

Poze


alt

Descoperă detalii despre acest traseu de la cei care l-­au parcurs


alt

Vezi video-uri cu traseul realizate de cei care l-­au parcurs


Hartă



Rută acces: 
Daca ne angajăm pe Valea Țapului, lăsăm pe stânga, cum suim, Colțul Țapului (alt. 1795 m.), apoi Strunga Țapului (alt. 1760 m.), după care se ridică Creasta Frumoasă, o creastă ascuțită care separă Valea Țapului de Valea Seacă a Coștilei și ajungem la baza Hornului la altitudinea de aprox. 1800 metri. Din acest punct Hornul Mare se prezintă ca o fisură verticală, prevăzută din loc în loc cu puncte surplombante și cu platforme de iarbă, având o direcție generală putin oblică spre dreapta.

Echipament


alt

Comentarii