Creasta Vulturilor (Uriaşului) 3B
3,00/5 (1 vot)




1366 vizualizări


  • Descriere
  • Poze (3)
  • Jurnale/Parcurgeri (10)
  • Hartă
  • Comentarii (0)
adăugat de Ad Min la data de 30.09.2014
editat de Andrei Badea la data de 14.09.2018

Caracteristici generale


Grad clasic: 3B
Grad impus: 6
Grad artificial: A0
Grad rotpunkt: 7
Tip: Alpinism

 Sursă poză: Rupi 
Cazare: Refugiul Coştila
Orientare: S-E
Lungime: 3 LC
Altitudine: 1700 m
Înălţime: 200 m
Durată parcurgere: 2 ore
Stâncă:
Calitate asigurări:
Nr asigurări:
Privelişte:
Frecventat:

Sumar

PitoaneCreastă

Premieră şi reparații

Premieră: Ionel Coman, Dorin Grigorescu, Constantin Conteş
Dată: 1946
Premieră iarnă: Valentin Garner, Werner Putz
Dată: februarie 1957


Descriere traseu

Intrarea pe traseul Crestei Vulturilor prezintă două variante: prima, care ne dă posibilitatea să efectuăm parcursul complet al crestei; a doua, situată în amonte de primul traseu, pe Vâlcelul Pietros, evită primele două lungimi de coardă din traseul inițial.

Varianta I. Primele două L.C. urmează linia de creastă, iar cele dintâi obstacole ale acestui itinerar încep din talvegul Vâlcelului Pietros. Prezentând câteva puncte dificile şi cu roca foarte friabilă, această porțiune se escaladează cu ajutorul a 2-3 pitoane.
Varianta a II-a. Pentru a ajunge în punctul de pătrundere pe varianta a doua, situat la cca. 80 m în amonte de prima intrare, urmăm în sus firul Vâlcelului Pietros. Acesta se abate uşor la dreapta, luând aspectul unui canion.

După trecerea câtorva săritori, vâlcelul se transformă într-un horn vertical. Din acest loc distingem în stânga, pe fața ce scapă din Creasta Vulturilor, o fereastră prin care pătrundem cu uşurință, ieşind pe traseul primei variante.

LC1 După primii 10 m, de-a lungul unui pasaj cu roca foarte solidă, atingem linia de creastă, pe care o urmăm urcând o porțiune de o înclinație mijlocie, până la înălțimea unei prispe cu jnepeni, unde ne regrupăm.
LC2 De aici, părasind creasta - ascensiunea directă fiind extrem de dificilă - coborâm spre stânga, într-un scoc pietros, pe al cărui fir urcăm, vizând în stânga o platformă largă.
LC3 În continuare urmează cel mai dificil pasaj de pe parcurs. Printr-o trecere către dreapta peste câteva praguri stâncoase, ajungem la baza unor fisuri largi, pe desfăşurarea cărora sunt fixate câteva pitoane tubulare. Porțiunile sunt surplombante. La capătul acestui pasaj, care nu depăşeşte 25 m, întâlnim un mic prag ce ne permite o nouă regrupare.

De aici putem coborî în rapel sau putem continua pe creastă, dificultățile scăzând. Următoarele două L.C. impun o escaladă atentă, peste o succesiune de țancuri şi pereti fisurati, întrerupți de mici surplombe, pe care le trecem direct. Ieșim astfel în Creasta Văli Albe în dreptul intrării în Brâna Aeriană.
Surse informaţii
Bucegi Turism Alpinism ed 2 - Emilian Cristea, 1964
Muntii Bucegi Drumetie Alpinism Schi - W Kargel, 2000
Poză: Rupi

Topo

Topo

Creasta Vulturilor (Uriaşului)

Poze


Sursă poză: Rupi

Descoperă detalii despre acest traseu de la cei care l-­au parcurs


Jurnale



Sursă poză: Rupi

Useri care au parcurs traseul


Ad Rian - 16.06.2013, Vara
LauraB - 16.06.2013, Vara
Eugen Popescu - 01.08.1980, Vara
Wilhelm Martini - 24.08.1979, Vara

Vezi video-uri cu traseul realizate de cei care l-­au parcurs


Hartă



GPS: N 4,54310419720042E+16°0.0' E 2,5501037214653E+16°0.0'    

Echipament


Sursă poză: Rupi

Comentarii




Trasee parcurse recent în Coştila

Sărutul Pământului 7A, 7/7+ A0 (8/8+)

Traseu de angajament cu cățărare frumoasă de față și stâncă pe alocuri friabilă. Pe lângă asigurările fixe (ancore mecanice inox și pitoane dintre care unele de calitate îndoielnică) sunt utile o serie de nuci medii și un set de frienduri (echivalent BD C4 de la 0.3 la 2 inclusiv).
    Titus Gonţea - 19.09.2018

Traseul Balcoanelor 5A, 6+ A0 (7)

Traseul Balcoanelor este unul dintre cele mai populare și bine asigurate trasee din Peretele Coștilei. 4 lungimi de coardă cu priveliște superbă asupra abruptului Coștilei.
    Ad RianJabon - 15.09.2018

Traseul Oblic 3B, 6+ A1 (7)

Este caracterizat printr-o fisură paralelă cu firul Vâlcelului Stâncos, iar după terminarea acesteia urmăm linia asigurarilor pe un traseu ce se adaptează condiţiilor naturale ale reliefului, ieşind în final la un molid aflat în traseul Brânei Aeriene.
    Marian Anghel - 12.09.2018