Fisura Răsucită 4B, Ţancul Mic, Coştila

adăugat de Ad Min la data de 30.09.2014
editat de Adrian Scurtu la data de 24.07.2019

Caracteristici generale

Grad clasic: 4B

Grad impus: 6

Grad artificial: A0

Grad rotpunkt: 6+

Bucle echipate: 16-18

Tip: Traseu clasic

Cazare: Refugiul Coştila

Orientare: S-E

Lungime: 4 LC

Altitudine: 1600 m

Înălţime: 150 m

Durată parcurgere: 3 ore

Stâncă:
Calitate asigurări:
Nr asigurări:
Privelişte:
Frecventat:

Sumar

Premieră şi reparații

Premieră: Pompiliu Pascu, Florin Stan

Dată: 20.08.1956

Descriere traseu

Prima lungime începe cu o traversare ascendent dreapta, peste o placă, apoi se urcă vertical vreo 8 m până pe un prag pe care se avansează spre baza unei fisuri. Pentru o tracţionare mai lejeră a corzilor se poate regrupa la începutul acestei fisuri. Eu am continuat spre următoarea regrupare. Se urcă pe faţa din stânga până spre finalul fisurii unde, ori se trece direct porţiunea finală, puţin dată pe spate, ori se ocoleşte prin stânga. Imediat deasupra acestei porţiuni se face puţin dreapta urcând spre un copac uscat ce marchează locul regrupării.

A doua lungime urmăreşte vreo 6-7 m o fisură verticală apoi traversează spre dreapta ascendent câţiva metri spre o bucată de stâncă desprinsă de perete şi care parcă stă să cadă (în sus se mai văd spituri şi pitoane cu cordelină, însă traseul nu este pe acolo, acelea sunt din Şoricel). Am păşit pe aceasta cu mare prudenţă încercând să mă sprijin cât mai puţin de ea. De aici traseul urcă vertical încă câţiva metri apoi se face o traversare orizontală spre un bolovan mare aflat lângă un ciot de lemn. De obicei aici se regrupează. Eu am sărit peste această regrupare ştiind că mai sus şi destul de aproape se află o altă regrupare mult mai comodă si mai spaţioasă la care se ajunge urcând vertical uşor dreapta până la nişte jnepeni peste care se trece. Atenție cum se asigură corzile pentru a nu freca.

În a treia lungime am plecat din regrupare prin partea stîngă urcând peste o placă înclinată spre baza unui mic diedru friabil ce are în partea superioară nişte jnepeni şi un ciot de lemn foarte putrezit. Tot în partea superioară a acestui diedru se află şi primul piton. După această poţiune se mai urcă câţiva metri uşor stânga apoi se coboară puţin spre regrupare. Aici iese şi traseul Fisura Însorită. De aici se poate face o retragere în rapeluri folosind regrupările din Însorită.

A patra lungime începe pe o fisură aflată la stânga regrupării. Pe lungimea acestei fisuri sunt suficiente cuie pentru asigurare, iar în partea superioară a acesteia se află o ţeavă cu inel. După ce se trece de aceasta se urcă vertical câţiva metri apoi se face o traversare uşoară spre stânga după care se urcă spre un prag nisipos cu o tufă mică de jnepeni. De la ţeava de mai jos şi până la acest prag am impresia că sunt cam tot atâţia metri, dacă nu chiar mai mulţi, câţi de la ţeavă la regrupare. O cădere aici ar fi foarte urâtă mai ales că prizele sunt destul de friabile pe această porţiune. Cu mari emoţii, ţinându-mă de ierburi şi tufe de jnepeni firave, reuşesc să mă salt pe acel prag nisipos şi să ajung în siguranţă la rădăcinile groase ale unor jnepeni. Aici regrupez.

Se ține creasta până în șaua de unde iese traseul Hermann Buhl. De acolo se merge pe brâna echipată cu o coardă statică (montată de către Cornel Sain) până în strunga de unde facem un rapel de 20m în potecă.