Sărutul Pământului 7A
4,00/5 (2 voturi)




2179 vizualizări


  • Descriere
  • Poze (3)
  • Jurnale/Parcurgeri (11)
  • Hartă
  • Comentarii (0)
adăugat de Ad Min la data de 30.09.2014
editat de Vasile Dumitrică la data de 22.10.2018

Caracteristici generale


Grad clasic: 7A
Grad impus: 7/7+
Grad artificial: A0
Grad rotpunkt: 8/8+
Tip: Alpinism

 Sărutul Pământului 
Cazare: Refugiul Coştila
Orientare: S
Lungime: 11 LC
Altitudine: 1900 m
Înălţime: 350 m
Durată parcurgere: 10 - 12 ore
Stâncă:
Calitate asigurări:
Nr asigurări:
Privelişte:
Frecventat:

Sumar

Traseu medaliatPitoaneSpituriAsigurări mobileFaţăFriabilRecomandatFantastic

Premieră şi reparații

Premieră: Titus Gonţea, Adi Cernea, Darius Plută
Dată: 2000
Poveste: Link
Premieră rotpunkt: Titus Gonţea
Dată: 2003
Premieră solo: Vasile Dumitrică
Dată: 13.10.2018
Poveste: Link


Descriere traseu



Traseu de angajament cu cățărare frumoasă de față și stâncă pe alocuri friabilă. 
Asigurări fixe: traseul este amenajat cu pitoane (dintre care unele de calitate îndoielnică) și ancore mecanice de calitate în unele porțini mai sensibile și regrupări.
Asigurări mobile: sunt utile o serie de nuci medii și un set de frienduri (20 - 60mm).


Traseul începe din brâna ce se află imediat deasupra Terenului de Fotbal. Pentru a ajunge acolo, putem urma primele câteva lungimi ale Fisurii Albastre - de la bolovanul din Circul I urmăm sistemul de brâne și hornul ce ne va conduce pe Terenul de Fotbal. Intrarea, undeva la mijlocul brânei, este punctată de o regrupare cu două ancore mecanice inox.


LC1 (42m, VI+)- O lungime relativ ușoară cu puține asigurări fixe dar posibilități multiple pentru plasarea asigurărilor mobile.

Pleacă drept în sus pe pernițe de iarbă. După asigurarea unui piton bătut într-o mică fisură înierbată, pe partea dreaptă, mai urcăm câțiva metri și prindem o fisură-diedru ce primește frienduri. Urmează o mică față ușoară, neasigurată, la finalul căreia prindem o nouă fisură cu un Peu auriu, solid. Traseul continuă în sus, pe sistemul de fisuri, până în regruparea amenajată cu două ancore mecanice inox și o a treia (de la premieră) cu ureche manufacturată și verigă de rapel.


LC2 (25m, VI-) - O altă lungime mai ușoară și destul de scurtă ce ne va conduce în Marea Traversare, aproape de Diedrul Pupezei.

Din regrupare urcăm oblic dreapta pe fisura clară asigurând la frienduri. După ce asigurăm pitonul auriu, solid, traversăm orizontal stânga, câțiva metri până ce peretele cade și continuăm pe brâne oblic dreapta până la regruparea marcată de o ancoră mecanică și un piton.


LC3 (35m, VII-) - Lungime frumoasă, amenajată cu pitoane, cu un traverseu de angajament, pe stâncă solidă cu prize bune la picioare. Dacă se simte nevoia, asigurările fixe pot fi suplimentate cu asigurări mobile.

După pitonul cu inel de deasupra regrupării continuăm ascendent stânga, pe prize bune, și prindem o fisură, după colț, unde asigurăm un al doilea piton. După al treilea piton, mergem ascendent stânga pentru a prinde o fisură-diedru. Continuăm către cele două cuie de sus (un Peu auriu sănătos și un piton cu inel, intrat doar jumate, pe care l-am scos la tentativa solo din 06.10.2018 și care ar putea fi înlocuit cu succes de o nucă mică). Aici începem traverseul dreapta, pe prize neclare la mâini și bune la picioare. După aproximativ 4 metri, prindem o alveolă mare și continuăm în sus, pe prize bune până la fisura de deasupra pe care o vom urmări, oblic și spre stânga, asigurând la cuie bune, până sub regruparea la care ajungem cu o ridicare peste o față, la prize bune dar neclare. Regrupăm la două ancore mecanice de inox.


LC4 (40m, VIII(VII/A0) -  Una dintre cele două lungimi mai grele, primește asigurări mobile, dacă e nevoie,  pe partea de început și la final.

Asigurăm pitonul de deasupra regrupării și continuăm pe prize bune către un diedru scurt, asigurat cu două pitoane vechi la început și final. Ne ridicăm pe un prăguleț de gresie ce nu inspiră mare încredere apoi drept în sus pe o față scurtă cu prize neclare asigurăm două pitoane solide și urcăm pe o brâniță de iarbă de unde asigurăm primul spit al lungimii. De aici continuăm ascendent stânga pe prize destul de bine, asigurăm un piton la baza fisurii-arcadă și continuăm pe fața din stânga

spre spitul vizibil, apoi tot în sus până la fisura de la baza arcadei de unde asigurăm un nou spit. Aici urmează un pas frumos de liber, pe alveole, bine protejat, în traverseu dreapta către un Peu auriu, solid. Lungimea continuă în sus pe o fisură friabilă și câteodată surplombantă, protejată de un cui ce mișcă serios la bază și unul solid la final. Fisura are prize mari și se termină cu o srurplombă unde asigurăm un piton nou, auriu, înainte de regruparea la două ancore inox și o a treia cu verigă și ureche manufacturată.


LC5 (40m, VI+) - O lungime cu o parte inițială spectaculoasă, pe stâncă curată și solidă, iar la final o porțiune de orientare pe teren mai friabil.

Plecăm oblic stânga spre prima ancoră vizibilă din regrupare, apoi șerpuim pe prize bune asigurând ancore și pitoane solide pe fața frumoasă de deasupra.

După 15-20m de cățărare pe stâncă perfectă ieșim drept în sus pe praguri friabile sau cu pernițe de iarbă, asigurând la cuie vechi până prindem un diedru final la capătul căruia traversăm stânga către regruparea amenajată cu o ancoră de inox și două pitoane solide cu inel.


LC6 (43m, VII)  - O lungime de orientare cu un pas fin pe diedrul din partea inițială și un final neprotejat (pe mobile).

Depășim o serie de praguri pe prize bune și ne angajăm pe un diedru deschis și fără prize clare către morcovul cu inel vizibil. După o ridicare interesantă prindem alveole bune (într-una dintre ele putem monta un friend mediu spre mic) și continuăm drept în sus unde prindem o ancoră mecanică ce marchează traverseul dreapta spre diedrul ușor ce ne va conduce după merti buni în regrupare (două ancore mecanice inox).


LC7 (40m, VII+/A0) - Cea mai grea lungime a traseului.

Din regrupare continuăm în sus pe față. Asigurăm două ancore mecanice, ignorăm cornierul cu inel din mica arcadă friabilă și asigurăm ancora mecanică din dreapta lui. Continuăm drept în sus către marea arcadă de deasupra. Începutul traversării pe sub arcadă e marcat de un Peu vechi. Traversăm stânga fără asigurări fixe, dar cu posibilități multiple de asigurări mobile, până ce prindem o ancoră inox de la care continuăm orizontal stânga doi metri spre un piton ascuns sub o mică arcăduță. De aici prindem o nouă ancoră mecanică și continuăm drept în sus pe fisura punctată cu pitoane. La capătul acesteia traversăm dreapta către prize mai bune, apoi în sus pe față avem o nouă ancoră mecanică de inox după care urcăm pe prize destul de bune până în regrupare.


LC8 (25m, VII-) - Lungime scurtă, de orientare, ce ne va scoate în Creata Văii Albe.

Urmăm linia pitoanelor, stânga, pe sub arcadă. Continuăm ascendent stânga, asigurăm un Peu auriu și ne angajăm într-un traverseu orizontal stânga, pe prize bunicele până ce prindem o fisură cu un piton vechi. De aici continuăm drept în sus pe sistemul de fisuri până în regruparea marcată cu o ancoră mecanică inox și o alta cu ureche manufacturată, ruginită.



Surse informaţii
Dumitrică Vasile - 2018
Titus Gonţea - http://titusgontea.blogspot.ro/2009/07/traseul-sarutul-pamantului.html
fralpinism.ro - http://www.fralpinism.ro/?cat=142

Acces şi retragere

Rută acces: De la Refugiul Coştila se merge pe poteca de Brâna Aeriană. Vom trece 2 vâlcele, vom ţine o mică crestuliţă până vom ajunge La Pândă. Dacă dăm de un lanţ am ajuns prea sus, trebuie să coborâm 20 m. De La Pândă facem stânga pe o potecuţă îngustă și expusă ce ne conduce în Circurile Văii Albe. Continuăm în sus spre Circul 1, până la bolovanul mare de sub perete.
Rută retragere: Se iese în Creasta Văii Albe şi se coboară pe creastă către Brâna Aeriană. Pe parcurs găsim mai multe ancore mecanice roșii pe care le putem folosi pentru rapel în caz de oboseală sau vreme nefavorabilă. Traversăm Brâna Aeriană (ce are pe tot parcursul ei cablu metalic), Se coboară apoi într-un vâlcel, pe care se continuă până la finalul lui, se face stânga, se intră în alt vâcel pe care în coborâm cu ajutorul unor lanţuri. După ce se termină lanţurile se mai coboară 50 m, apoi se ţine potecuţa de pe crestuliţa din dreapta (cum coborâm). Traversăm dreapta pe o brână (pe deasupra Peretelui Vâlcelului Stâncos), coborâm un fel de vâlcel cu lanţ şi ajungem de unde am plecat, în locul La Pândă. De acolo în 20 de minute suntem înapoi la Refugiu.

Topo

Topo

Sărutul Pământului

Poze


Sărutul Pământului

Descoperă detalii despre acest traseu de la cei care l-­au parcurs


Jurnale



Sărutul Pământului

Useri care au parcurs traseul


Vasile Dumitrică - 06.10.2018
Vasile Dumitrică - 18.09.2018
Vasile Dumitrică - 05.08.2017

Useri care doresc să parcurgă traseul


Stefan
Chereches Cristian

Vezi video-uri cu traseul realizate de cei care l-­au parcurs


Hartă



GPS: N 4,54310419720042E+16°0.0' E 2,5501037214653E+16°0.0'    
Rută acces: De la Refugiul Coştila se merge pe poteca de Brâna Aeriană. Vom trece 2 vâlcele, vom ţine o mică crestuliţă până vom ajunge La Pândă. Dacă dăm de un lanţ am ajuns prea sus, trebuie să coborâm 20 m. De La Pândă facem stânga pe o potecuţă îngustă și expusă ce ne conduce în Circurile Văii Albe. Continuăm în sus spre Circul 1, până la bolovanul mare de sub perete.
Rută retragere: Se iese în Creasta Văii Albe şi se coboară pe creastă către Brâna Aeriană. Pe parcurs găsim mai multe ancore mecanice roșii pe care le putem folosi pentru rapel în caz de oboseală sau vreme nefavorabilă. Traversăm Brâna Aeriană (ce are pe tot parcursul ei cablu metalic), Se coboară apoi într-un vâlcel, pe care se continuă până la finalul lui, se face stânga, se intră în alt vâcel pe care în coborâm cu ajutorul unor lanţuri. După ce se termină lanţurile se mai coboară 50 m, apoi se ţine potecuţa de pe crestuliţa din dreapta (cum coborâm). Traversăm dreapta pe o brână (pe deasupra Peretelui Vâlcelului Stâncos), coborâm un fel de vâlcel cu lanţ şi ajungem de unde am plecat, în locul La Pândă. De acolo în 20 de minute suntem înapoi la Refugiu.

Echipament


Sărutul Pământului

Comentarii




Trasee parcurse recent în Coştila

Valea Coştilei 1B

Valea Coştilei despică adînc faţa răsăriteană a abruptului Coştilei, începînd de sub platou, unde îşi resfiră într-un amfiteatru larg, bazinul superior. Ea prezintă două fire mai însemnate: Firul Hornurilor şi Vîlcelul de sub Perete. Valea trece în porţiunea mijlocie pe la baza peretelui ce formează flancul sudic al Crestei Coştila-Gălbinele, lasă în stînga Ţancul Ascuţit, sub care se află refugiul alpin ,,Coştila", şi confluează cu V. Gălbenelelor, firul comun luînd denumirea de Hoagele Urzicii.
    Ad Rian - 10.11.2018