Pe 06.12.1920 se năştea Ionel Coman.

Hornul Vânturilor 4B, 7+ (6-, A0)
0.00/5 (0 voturi)




1359 vizualizări


  • Descriere
  • Poze (1)
  • Jurnale/Parcurgeri (2)
  • Hartă
  • Comentarii (0)
adăugat de Ad Min la data de 21.10.2014
editat de Adi Min la data de 05.07.2017

Caracteristici generale


Grad clasic: 4B
Grad impus: 6-
Grad artificial: A0
Grad rotpunkt: 7+
Tip: Traseu clasic

 Sursă Cristi Popescu 
Lungime: 3 LC
Stâncă:
Calitate asigurări:
Nr asigurări:
Privelişte:
Frecventat:

Sumar

Traseu medaliatPitoaneHornRecomandatFantastic

Premieră şi reparații

Premieră: Andrei Gîţă, Viorel Borteş, Dan Rădulescu
Dată: 1980


Descriere traseu

LC 1: Începe pe o fisură largă ce ne duce la baza hornului mare şi negru vizibil chiar din şosea. Acesta este, practic, o fisură largă de aproximativ 1 m, adîncă de vreo 15 m şi înaltă de vreo 10 m.
Se urcă printre pereţii apropiaţi aproximativ 10 m cu puţină atenţie căci solul e nisipos şi plin de frunze, iar pe toată această urcare nu avem nici o asigurare. La capătul celor 10 m atît pe dreapta cît şi pe stînga pereţii sunt brăzdaţi de alte două fisuri largi pe la capetele cărora străbat raze de lumină. Aici se află şi prima asigurare din horn şi aici începe şi escalada propriu-zisă a acestuia. Se urcă pe partea stîngă vreo 8-10 m pînă sub tavan apoi se face o traversare pe sub tavan spre ieşire. Aici avem o asigurare la plecarea în traversare şi alta la ieşirea din ea, pe lungimea ei nefiind vreo alta. Traversarea nu e foarte dificilă fiind suficiente prize la picioare, iar cu bratele ne putem sprijini de pereţii hornului. Ieşirea din horn pune ceva probleme dacă se caţără cu rucsac în spate. Imediat după ieşire se urcă vertical spre dreapta cum ieşim (faţa din stînga cum privim hornul de afară). Regruparea se află pe un prag comod aflat după o tufă de trandafiri.

LC 2: E scurtă şi urîtă. Pleacă vertical pe o zonă friabilă apoi prinde spre stînga un horn mic (trecere printre doi bolovani şi pe sub o tufă de măceşi ţepoşi). Apoi se face stînga pe o mică brînă aflată între perete şi un mic colţ de stîncă, unde se regrupează.

LC 3: Este cea mai grea. Începe cu o ascensiune de cîţiva metri pînă la o fisură orizontală unde se traversează spre dreapta cîţiva metri. Pasul acesta este cotat 7+. Pe fisura orizontală se pot monta şi friend-uri. Se continuă în sus pe o fisură largă urmată de o traversare uşoară spre dreapta după care urmează o porţiune finală verticală. Toată porţiunea aceasta de după traversarea de la bază este cotată cu 6+ şi e frumoasă. Cu puţin înainte de creastă, pe o placă înclinată, se află regruparea. Se poate regrupa şi în creastă la un mesteacăn.
Surse informaţii
Cristi Popescu - http://totpedrum.blogspot.ro/2012/07/hornul-vinturilor-catarare-la-pestera.html
Cornel Zărescu, Cristi Iacob - http://www.clubulalpinroman.net/2012/09/17/topo-alpinism-la-pestera-muierilor-cheile-galbenului/
Topo 2 - roclimbing.ro

Acces şi retragere

GPS: N 45° 11' 29.8" E 23° 45' 17.5"    
Rută retragere: Pentru retragere se urcă de la copac spre stînga prinzând brâna ce duce spre o strungă. Din strungă trecem pe partea cealaltă coborînd spre dreapta printr-o pădure rară de mesteacăn. Nu se coboară fix vertical căci se ajunge la o ruptură de pantă aflată deasupra intrării în Peştera Muierilor. Se merge diagonal stînga, descendent pînă se intră într-o pădure bătrînă şi se prinde o potecă bine bătută ce ne duce în 5 minute la aleea pietruită de acces la peşteră.

Topo

Topo

Sursă Cristi Popescu

Poze


Sursă Cristi Popescu

Descoperă detalii despre acest traseu de la cei care l-­au parcurs


Sursă Cristi Popescu

Useri care au parcurs traseul


Adrian Mihai - 14.04.2018, Vara
- 14.04.2018
Alex Cristescu - 14.04.2018, Vara
- 14.04.2018

Vezi video-uri cu traseul realizate de cei care l-­au parcurs


Hartă



GPS: N 45° 11' 29.8" E 23° 45' 17.5"    
Rută retragere: Pentru retragere se urcă de la copac spre stînga prinzând brâna ce duce spre o strungă. Din strungă trecem pe partea cealaltă coborînd spre dreapta printr-o pădure rară de mesteacăn. Nu se coboară fix vertical căci se ajunge la o ruptură de pantă aflată deasupra intrării în Peştera Muierilor. Se merge diagonal stînga, descendent pînă se intră într-o pădure bătrînă şi se prinde o potecă bine bătută ce ne duce în 5 minute la aleea pietruită de acces la peşteră.

Echipament


Sursă Cristi Popescu

Comentarii