Astăzi se împlinesc 73 ani de la deschiderea traseului Creasta Vulturilor (Uriaşului) (Peretele Policandrului (Vulturilor)).  Astăzi se împlinesc 62 ani de la deschiderea traseului Traseul Izvorului (Peretele Padinei Închise).  Astăzi se împlinesc 61 ani de la deschiderea traseului Traseul Floarea de Colţ (Turnul Mare al Dianei).  

Fisura Albastră varianta Cristea 6A
4,50/5 (2 voturi)




4890 vizualizări


  • Descriere
  • Poze (1)
  • Jurnale/Parcurgeri (21)
  • Video (1)
  • Hartă
  • Comentarii (0)
adăugat de Ad Min la data de 30.09.2014
editat de Ad Min la data de 23.09.2018

Caracteristici generale


Grad clasic: 6A
Grad impus: 6+/7-
Grad artificial: A0
Grad rotpunkt: 7-
Tip: Alpinism

 Fisura Albastră varianta Cristea 
Cazare: Refugiul Coştila
Orientare: S
Lungime: 12 LC
Altitudine: 1900 m
Înălţime: 350 m
Durată parcurgere: 8 - 9 ore
Stâncă:
Calitate asigurări:
Nr asigurări:
Privelişte:
Frecventat:

Sumar

Traseu medaliatPitoaneAncore chimiceSpituriTraversareFisurăHornRecomandatFantastic

Premieră şi reparații

Premieră: Emilian Cristea, Aurel Irimia, Radu Constantin
Dată: 04-06.08.1952
Premieră iarnă: Petre Santo, Mircea Săndulescu
Dată: 31.12.1973
Premieră solo iarna: Ionel Ene
Dată: 21.12.1991
Premieră solo integral: Titus Gonţea
Dată: 2000


Descriere traseu

LC 1 (50 m, 3) - Se pleacă de deasupra bolovanului peste câteva trepte stâncoase până la o spălătură verticală unde se coteşte dreapta şi se prinde o brână uşor ascendentă. Se urcă până la baza unui horn mare, foarte vizibil, loc unde se află prima regrupare.

LC 2 (45 m, 5+) - Se pleacă puţin spre dreapta apoi se urcă diagonal dreapta până se prinde linia hornului. Se ajunge în poiana numită "Terenul de Fotbal". La marginea de jos a acestuia, la câţiva metri de la ieşirea din horn, se află regruparea a doua. Pe parcursul lungimii se găsesc 4 sau 5 pitoane.

LC 3 (65 m, 1+) - Se pleacă vertical spre o mică zadă şi de acolo tot în sus spre marginea superioară a "Terenului de Fotbal" până la capătul unei brâne ce pleacă din acesta spre stânga. De aici se continuă spre stânga pe brână până la capătul acesteia unde se găsește o regrupare pe spituri şi lanţ. Lungimea aceasta are aproximativ 65 m, deci secundul trebuie să iasă din regrupare mergându-se puţin concomitent. Dacă nu se doreşte acest lucru, pe la mijlocul brânei se află un spit care marchează începutul traseului Sărutul Pămîntului.

LC 4 (40 m, 4) - Se pleacă ascendent stânga pe un hornuleţ-fisură cam sfărâmat, apoi vertical printr-o zonă cu ceva trepte de stâncă şi iarbă, porţiune numită "La Ruine". Puţin mai sus se întâlnește o placă ce formează un mic diedru, iar după depăşirea acesteia, la câţiva metri mai sus şi uşor dreapta, pe o mică brână, se află regruparea formată dintr-un spit şi un piton cu inel. Lungimea măsoară 30 m, este cea mai friabilă din traseu şi are cam şapte asigurări dintre care două sunt spituri.

LC 5 (30 m, 5+) - Se traversează dreapta vreo 8 m pe brâna de iarbă, se ajunge în dreptul unei fisuri-diedru denumită și "Fisură Ascunsă" care în partea superioară are un piton mare cu inel. Aceasta este o secțiune unde adeseori se greșește linia Fisurii Albastre. Deasupra regrupării mai este o fisură clară, pe care alpiniștii pornesc ignorând avertismentul că trebuie traversat dreapta la următoarea fisură.
De la pitonul cu inel se traversează puţin dreapta urcînd uşor diagonal pe o porţiune cu iarbă până se prinde brâna de iarbă numită "Marea Traversare" unde se ajunge la o regrupare.

LC 6 (30 m, 5) - Marea Traversare. Se pleacă către stânga pe o brână de iarbă asigurîndu-se un prim piton, iar în câţiva metri se descaţără vreo 2 m pentru a se efectua traversarea unei zone fărâmate. După cîţiva metri se întâlnește o ruptură, loc marcat de un mic colţ de stîncă. Dacă se urcă pe acesta şi se întinde spre stânga se poate asigura un prim piton, mai greu vizibil, aflat cam la nivelul capului. După asigurare se descaţără şi se efectuează traversarea rupturii apoi se revine pe brâna de iarbă pe care se continuă până se găsește o regrupare cu patru pitoane. Lungimea are 30 m și este foarte expusă.

LC 7 (38 m, 6) Se pleacă orizontal stânga; după câţiva metri se începe o urcare diagonal stânga de vreo 15-20 m, pe o placă înclinată, până la o regrupare pe spituri. Acolo se cotește dreapta ascendent pe o fisură de gradul 5+ care duce sub Aripa din Memorial. Imediat după aripă se inițiază o traversare spre dreapta în lungul unei feţe verticale. După ce se trece acest pasaj se ajunge la un tăpşan de iarbă, loc numit "Bivuacul 1", unde se regrupează la pitoane.

LC 8 (30 m, 6+) Se pleacă vertical stânga pe o fisură şi o placă; se continuă spre o grotă umedă. Aici se trece o surplombă aflată în dreapta grotei, surplombă ce conduce spre Hornul de sub Tendor, porţiune mai mereu udă şi plină de mîzgă. Urcarea prin horn nu prezintă dificultăți tehnice mari, dar pereții acestuia sunt adeseori umezi și plini de mâzgă, care pot da un sentiment foarte aventuros parcurgerii. Pe alocuri se găsesc pitoane. Există totuşi câteva locuri bune de montat friend-uri. Regruparea se află la aproximativ 30 m de la plecare, pe partea stângă a hornului, la două spituri şi e atârnată. Nu încap mai mult de două persoane.

LC 9 (35 m, 7-) - Istorica lungime a Tendorului. Se pleacă din regrupare vertical, se urcă vreo 6 m până la finalul hornului, sub tavan, unde se traversează spre dreapta vreo 2-3 m. Acolo se trece o surplombă estimată la gradul 6+/7- care duce pe o faţă mărginită în partea stângă de o fisură largă. Se urcă vertical până ce fața formează mai sus un fel de brâu, loc unde îşi pierde puţin din verticalitate. Aici traversăm spre dreapta, pe prag, pînă ce dăm peste o a doua ancoră chimică (regruparea din varianta directă). Traversăm în continuare către dreapta 8-10 m până, în renumitul Bivuac Doi, alături de Emilian Cristea.

LC 10 (35 m, 6-) - Din Bivuacul 2 către dreapta se prinde o fisură. Atenţie în această zonă sunt mai multe fisuri, traseul continuă pe ultima, în traversare către dreapta. Este uşor, dar mai dificil de orientat.

LC 11 (30 m, 6) - Urmează o lungime care merge pe fisuri în sus, iar înainte de regrupare este un hornuleţ cu o ţeavă mare, care surplombează uşor. Regruparea este pe o platformă înierbată, foarte comod.

LC 12 (40 m, 7-) - Urmează Faţa Muştelor, care începe cu o fisură verticală până la sârme, unde se traversează la dreapta, apoi sus, pe o fisură care duce la o faţă verticală brăzdată de trei fisuri oblic stânga (în acest punct pitoanele sunt mai depărtate, pas impus 6+/7- distanţa 3-4 m), care conduce la un horn. Pe horn, după 10-12m se ajunge într-o regrupare comodă pe o platformă.

LC 13 (25 m, 4+) - Ultima lungime este uşoară, trece în stânga o muchie, apoi o fisură, un horn scurt şi se iese în Creasta Văii Albe.
Surse informaţii
fralpinism - http://www.fralpinism.ro/?cat=142
Cristi Popescu - http://totpedrum.blogspot.ro/2015/09/fisura-albastra-directa-1415lc-6b-8-6a1.html
Bucegi Turism Alpinism ed 2 - Emilian Cristea, 1964
Muntii Bucegi Drumetie Alpinism Schi - Walter Kargel, 2000
Titus Gonţea - http://titusgontea.blogspot.ro/2009/07/traseul-sarutul-pamantului.html

Acces şi retragere

GPS: N 45° 25' 51.7" E 25° 30' 03.7"    
Rută acces: De la Refugiul Coştila se merge pe poteca de Brâna Aeriană. Vom trece 2 vâlcele, vom ţine o mică crestuliţă până vom ajunge La Pândă. Dacă dăm de un lanţ am ajuns prea sus, trebuie să coborâm 20 m. De La Pândă facem stânga pe o potecuţă îngustă și expusă ce ne conduce în Circurile Văii Albe. Continuăm în sus spre Circul 1, până la bolovanul mare de sub perete.
Rută retragere: Se iese în Creasta Văii Albe şi se coboară pe creastă către Brâna Aeriană. Pe parcurs găsim mai multe ancore mecanice roșii pe care le putem folosi pentru rapel în caz de oboseală sau vreme nefavorabilă. Traversăm Brâna Aeriană (ce are pe tot parcursul ei cablu metalic), Se coboară apoi într-un vâlcel, pe care se continuă până la finalul lui, se face stânga, se intră în alt vâcel pe care în coborâm cu ajutorul unor lanţuri. După ce se termină lanţurile se mai coboară 50 m, apoi se ţine potecuţa de pe crestuliţa din dreapta (cum coborâm). Traversăm dreapta pe o brână (pe deasupra Peretelui Vâlcelului Stâncos), coborâm un fel de vâlcel cu lanţ şi ajungem de unde am plecat, în locul La Pândă. De acolo în 20 de minute suntem înapoi la Refugiu.

Topo

Topo

Fisura Albastră varianta Cristea

Poze


Fisura Albastră varianta Cristea

Descoperă detalii despre acest traseu de la cei care l-­au parcurs


Jurnale



Fisura Albastră varianta Cristea

Useri care au parcurs traseul


Constantinescu Anita - 17.08.2018
Oana Cindea - 17.08.2018
LauraB - 11.09.2016, Vara
manoliu - 13.06.2010, Vara
Eugen Popescu - 01.08.1980, Vara
Oana Cindea

Useri care doresc să parcurgă traseul


Razvan Hotea
Stefan

Vezi video-uri cu traseul realizate de cei care l-­au parcurs


Film - Páll Endre - 17.09.2011

Hartă



GPS: N 45° 25' 51.7" E 25° 30' 03.7"    
Rută acces: De la Refugiul Coştila se merge pe poteca de Brâna Aeriană. Vom trece 2 vâlcele, vom ţine o mică crestuliţă până vom ajunge La Pândă. Dacă dăm de un lanţ am ajuns prea sus, trebuie să coborâm 20 m. De La Pândă facem stânga pe o potecuţă îngustă și expusă ce ne conduce în Circurile Văii Albe. Continuăm în sus spre Circul 1, până la bolovanul mare de sub perete.
Rută retragere: Se iese în Creasta Văii Albe şi se coboară pe creastă către Brâna Aeriană. Pe parcurs găsim mai multe ancore mecanice roșii pe care le putem folosi pentru rapel în caz de oboseală sau vreme nefavorabilă. Traversăm Brâna Aeriană (ce are pe tot parcursul ei cablu metalic), Se coboară apoi într-un vâlcel, pe care se continuă până la finalul lui, se face stânga, se intră în alt vâcel pe care în coborâm cu ajutorul unor lanţuri. După ce se termină lanţurile se mai coboară 50 m, apoi se ţine potecuţa de pe crestuliţa din dreapta (cum coborâm). Traversăm dreapta pe o brână (pe deasupra Peretelui Vâlcelului Stâncos), coborâm un fel de vâlcel cu lanţ şi ajungem de unde am plecat, în locul La Pândă. De acolo în 20 de minute suntem înapoi la Refugiu.

Echipament


Fisura Albastră varianta Cristea

Comentarii