Fisura Albastră Directă 6B
5,00/5 (1 vot)




4253 vizualizări


  • Descriere
  • Poze (3)
  • Jurnale/Parcurgeri (19)
  • Video (4)
  • Hartă
  • Echipament
  • Comentarii (0)
adăugat de Ad Min la data de 30.09.2014
editat de Ad Rian la data de 21.08.2018

Caracteristici generale


Grad clasic: 6B
Grad impus: 7-
Grad artificial: A1
Grad rotpunkt: 8+
Bucle echipate: 20
Tip: Alpinism

 Sursă: Cristi Popescu 
Cazare: Refugiul Coştila
Orientare: S
Lungime: 14 LC
Altitudine: 1900 m
Înălţime: 350 m
Durată parcurgere: 8 - 10 ore
Stâncă:
Calitate asigurări:
Nr asigurări:
Privelişte:
Frecventat:

Sumar

Traseu medaliatPitoaneAncore chimiceSpituriTavanTraversareFisurăHornRecomandatFantastic

Premieră şi reparații

Premieră: Alexandru Floricioiu, Norbert Hiemesch, Roland Welkens
Dată: 1956
Reparat: Adi Cernea, Titus Gonţea
Dată: 02.06.2002
Premieră rotpunkt: Dan Borcea
Premieră iarnă: Robert Domneșteanu, Igor Popovici
Dată: 01.01.1963
Premieră solo iarna: Marius Gane
Dată: 20.12.1991


Descriere traseu

LC 1 (50 m, 3) - Se pleacă de deasupra bolovanului peste câteva trepte stâncoase până la o spălătură verticală unde se coteşte dreapta şi se prinde o brână uşor ascendentă. Se urcă până la baza unui horn mare, foarte vizibil, loc unde se află prima regrupare.
LC 2 (45 m, 5+) - Se pleacă puţin spre dreapta apoi se urcă diagonal dreapta până se prinde linia hornului. Se ajunge în poiana numită "Terenul de Fotbal". La marginea de jos a acestuia, la câţiva metri de la ieşirea din horn, se află regruparea a doua. Pe parcursul lungimii se găsesc 4 sau 5 pitoane.
LC 3 (65 m, 1+) - Se pleacă vertical spre marginea superioară a "Terenului de Fotbal". De aici se continuă spre stânga pe brână până la capătul acesteia unde se găsește o regrupare pe spituri şi lanţ. Lungimea aceasta are aproximativ 65 m, deci secundul trebuie să iasă din regrupare.
LC 4 (40 m, 4) - Se pleacă ascendent stânga pe un hornuleţ-fisură cam sfărâmat, apoi vertical printr-o zonă cu ceva trepte de stâncă şi iarbă, porţiune numită "La Ruine". Puţin mai sus se întâlnește o placă ce formează un mic diedru, iar după depăşirea acesteia, la câţiva metri mai sus şi uşor dreapta, pe o mică brână, se află regruparea formată dintr-un spit şi un piton cu inel.
LC 5 (30 m, 5+) - Se traversează dreapta vreo 8m pe brâna de iarbă, se ajunge în dreptul unei fisuri-diedru denumită și "Fisură Ascunsă". Aceasta este o secțiune unde adeseori se greșește linia Fisurii Albastre. Deasupra regrupării mai este o fisură clară, cu pitoane pe care alpiniștii pornesc ignorând avertismentul că trebuie traversat dreapta la următoarea fisură. Se urcă uşor diagonal pe o porţiune cu iarbă până se prinde brâna de iarbă numită "Marea Traversare" unde se ajunge la o regrupare.
LC 6 (30 m, 5) - Marea Traversare. Se pleacă către stânga pe o brână de iarbă asigurîndu-se un prim piton, iar în câţiva metri se descaţără vreo 2 m pentru a se efectua traversarea unei zone fărâmate. După cîţiva metri se întâlnește o ruptură. Dacă se urcă pe acesta şi se întinde spre stânga se poate asigura un prim piton, mai greu vizibil, aflat cam la nivelul capului. După asigurare se descaţără şi se efectuează traversarea rupturii apoi se revine pe brâna de iarbă pe care se continuă până se găsește o regrupare cu patru pitoane.
LC 7 (38 m, 6) Se pleacă orizontal stânga; după câţiva metri se începe o urcare diagonal stânga de vreo 15-20 m, pe o placă înclinată, până la o regrupare pe spituri. Acolo se cotește dreapta ascendent pe o fisură de gradul 5+ care duce sub Aripa din Memorial. Imediat după aripă se inițiază o traversare spre dreapta în lungul unei feţe verticale. Atenție, această traversare pe o porțiune de 6-7 m nu are nici o asigurare fixă, însă prizele sunt foarte bune. După ce se trece acest pasaj se ajunge la un tăpşan de iarbă, loc numit "Bivuacul 1", unde se regrupează la pitoane.
LC 8 (30 m, 6+) Se pleacă vertical stânga pe o fisură şi o placă; atenție, prima asigurare fixă este la vreo 5-6 m; se continuă spre o grotă umedă . Aici se trece o surplombă aflată în dreapta grotei, surplombă ce conduce spre Hornul de sub Tendor, porţiune mai mereu udă şi plină de mîzgă. Pe alocuri se găsesc pitoane. Există totuşi câteva locuri bune de montat friend-uri. Regrupăm la două spituri, atârnaţi în ham. Nu încap mai mult de două persoane.
LC 9 (35 m, 7-) - Istorica lungime a Tendorului. Se pleacă din regrupare vertical, prima asigurare fixă este chiar inainte de ieșirea din horn (aproximativ la 5 m de regrupare), un pic mai spre dreapta se poate asigura și un friend înțepenit, se urcă vreo 6 m până la finalul hornului, sub tavan, unde se traversează spre dreapta vreo 2-3 m. Acolo se trece o surplombă estimată la gradul 6+/7- care duce pe o faţă mărginită în partea stângă de o fisură largă. Se urcă vertical până ce fața formează mai sus un fel de brâu, loc unde îşi pierde puţin din verticalitate. Aici se traversează spre dreapta, pe prag, până se întâlnește o a doua ancoră chimică, loc unde se poate regrupa dacă se dorește să se continue traseul. Dacă se dorește o pauză de odihnă, se poate face 8-10 m mai la dreapta, în renumita grotă numită "Bivuacul 2", alături de urna cu cenușa lui Emilian Cristea.
LC 10 (28 m, 7-) - Dacă s-a mers în Bivuacul 2 se revine la regrupare. Este singura lungime în care nu se urmează linia exactă a Fisurii Albastre, ci se merge mai pe dreapta acesteia. De aici se pleacă vertical pe o faţă ce ne duce spre un diedru cu fisură, punctat de o surplombă în partea inferioară. Se intră pe acesta folosindu-se de asigurarea de la baza lui, apoi se poate monta un friend într-o fisură din stînga. Se continuă urcuşul către nişte pernițe de iarbă ușor friabile, orientîndu-se apoi spre stînga, spre o faţă surplombată, pe care se urcă, aici având și pasul lungimii cotat pe la 7-. Deasupra ei se continuă orizontal stînga spre un horn larg aflat între peretele din dreapta şi "Buturuga de Măcelar". Se urcă prin horn folosindu-se spraiţuri largi pînă ce se ajunge sus pe placa stâncoasă asemuită unei buturugi, loc unde se regrupează la un spit cu 2 urechi, legate cu chingă auto de alte 2 spituri aflate mai jos de el. Atenție, o lungime cu puține asigurări fixe!
LC 11 (37 m, 6+) - Se pleacă de pe buturugă spre dreapta trecîndu-se pe deasupra hornului larg pe care s-a urcat. Se angajează pe faţa din dreapta, pe o fisură verticală, curbă. 8 m mai sus se cotește stînga spre un horn larg în partea inferioară, dar care se strîmtează în cea superioară. Aici trebuie să ne legăm rucsacurile de ham căci rîmuiala prin horn nu se poate face altfel. Acolo unde hornul se închide se iese din acesta spre dreapta pe o placă. Se urcă încă cîţiva metri în sus apoi se traversează spre dreapta spre un prag lung de gresie numit "Bivuacul 3", loc unde se găsesc două pitoane bătute în gresie care marchează locul de regrupare clasică (nu se recomandă regruparea aici, pitoanele se mișcă). La 3 m mai sus stânga se află o ancoră chimică, cu care putem consolida regruparea. Dacă avem la noi încă 5 sau 6 bucle echipate putem continua cu următoarea lungime.
LC 12 (16 m, 7-/7) - Se pleacă diagonal stînga pînă la ancora chimică apoi se urcă direct în sus spre și pe renumita "Fisură cu Lilieci", depăşindu-se cîteva pitoane, dar şi o pană de lemn din vremurile premierei, ajungîndu-se după 16 m în regruparea cu 3 spituri de sub marele tavan.
LC 13 (20 m, 8+/6+, A1) - Lungimea marelui tavan. Se porneşte diagonal dreapta pe sub tavan, asigurînd pitoanele proaste, dar şi cîteva spituri. Totul la artificial pentru cine nu face cel puţin gradul 8/8+ la liber. După 7-8 m, tavanul face un unghi. Se continuă pe a doua parte a traversării pînă la ultima asigurare, unde se zărește mai sus o ancoră chimică. Folosindu-ne de prizele foarte bune de mîini ne putem sălta deasupra tavanului, pas nu foarte dificil, estimat la 6+. 3-4 m mai sus se ajunge pe un mic prag de piatră unde se regrupează la o ancoră chimică şi cîteva pitoane, nu toate bune.
LC 14 (32 m, 6+/7-) - O lungime uşoară, cu o plecare puţin mai tehnică (grad 6+/7-). Aşadar se pleacă pe o fisură diagonal dreapta pe o faţă uşor căzută, este o ancoră chimică la 5-6 m de regrupare. Fisura nu este foarte des asigurată și nu toate pitoanele sunt bune. Se caţără cu grijă până la capătul plăcii unde se asigură o ancoră chimică mai mare. După aceasta se saltă pe un prag, continuînd spre stînga peste câteva plăci până se ajunge la un diedru oblic stînga, plin de iarbă în partea de jos. În partea de sus diedrul se transformă într-o fisură largă cu un bolovan în partea inferioară. Se caţără preponderent pe muchiile din stînga apoi în partea superioară se urcă pe un tăpsan cu iarbă pe care tronează un ţanc mare, o lespede desprinsă de perete ("Bivuacul 4"), în partea stângă a acesteia aflându-se regruparea.
LC 15
(37 m, 7-/7) - Se revine la extremitatea din dreapta a ţancului, urcîndu-se pe acesta. De aici se asigură spre dreapta sus o ancoră chimică. Se urcă mai sus pe o faţă verticală apoi deasupra ancorei se orientează uşor dreapta şi în sus spre un prag de gresie (sunt 5-6 m fără asigurări fixe, se poate risca o cădere până la regrupare) pe care se urcă, se asigură două pitoane proaste apoi se continuă spre dreapta pe o mică lespede care are în partea superioară plantate câteva pitoane, unele bune. La dreapta lespezii se descaţără 1,5 m până pe pragul de gresie.
Aici începe secțiunea "Piciorul de lemn", o fisură-horn care traversează aproape orizontal dreapta. Inițial se traversează pe exterior, tavanul fiind foarte jos, nu permite intrarea sub acesta. De aici se începe un târâş pe burtă până ce tavanul se termină. Locul este punctat de un piton foarte mare unde se poate încropi o regrupare intermediară urcându-se puţin mai sus și asigurîndu-se un alt piton. Recomandat ar fi să fie făcute asigurările cu bucle lungi, cât să se permită ieșirea în Creasta Văii Albe. De la pitonul uriaş se urcă vertical printr-un mic hornuleț aflat la stînga unei feţe verticale (atenție, de la pitonul uriaș nu mai există nici o asigurare fixă). În partea superioară se traversează dreapta peste o faţă verticală apoi în 2 m suntem în Creasta Văii Albe, unde se regrupează la 2 spituri.

Traseul poate fi parcurs dintr-un număr variabil de lungimi de coardă, în funcție de managementul lungimilor de coardă în prima jumătate a traseului și, eventual, folosirea de lungimi intermediare.
Surse informaţii
Bucegii Turism Alpinism, Ed. a 2-a, rev. și adăugită - Emilian Cristea, Nicolae Dimitriu, Editura Uniunii de Cultură Fizică şi Sport, 1964; 
Muntii Bucegi Drumetie Alpinism Schi - Walter Kargel, Bel Alpin, București, 2000
Cristian Popescu - http://totpedrum.blogspot.ro/2015/09/fisura-albastra-directa-1415lc-6b-8-6a1.html (15 LC)
Ioana Acsinia - http://flutureledepiatra.ro/2011/09/07/fisura-albastra-var-directa/ (12 LC)
Titus Gonţea - http://titusgontea.blogspot.ro/2009/07/traseul-sarutul-pamantului.html
Komm mit 1988

Acces şi retragere

Rută acces: De la Refugiul Coştila se merge pe poteca de Brâna Aeriană. Vom trece 2 vâlcele, vom ţine o mică crestuliţă până vom ajunge La Pândă. Dacă dăm de un lanţ am ajuns prea sus, trebuie să coborâm 20 m. De La Pândă facem stânga pe o potecuţă îngustă și expusă ce ne conduce în Circurile Văii Albe. Continuăm în sus spre Circul 1, până la bolovanul mare de sub perete.
Durată acces: 2 -3h
Rută retragere: Se iese în Creasta Văii Albe şi se coboară pe creastă către Brâna Aeriană. Pe parcurs găsim mai multe ancore mecanice roșii pe care le putem folosi pentru rapel în caz de oboseală sau vreme nefavorabilă. Traversăm Brâna Aeriană (ce are pe tot parcursul ei cablu metalic), Se coboară apoi într-un vâlcel, pe care se continuă până la finalul lui, se face stânga, se intră în alt vâcel pe care în coborâm cu ajutorul unor lanţuri. După ce se termină lanţurile se mai coboară 50 m, apoi se ţine potecuţa de pe crestuliţa din dreapta (cum coborâm). Traversăm dreapta pe o brână (pe deasupra Peretelui Vâlcelului Stâncos), coborâm un fel de vâlcel cu lanţ şi ajungem de unde am plecat, în locul La Pândă. De acolo în 20 de minute suntem înapoi la Refugiu.
Durată retragere: 1h30min +

Topo

Topo

Sursă: Cristi Popescu

Poze


Sursă: Cristi Popescu

Descoperă detalii despre acest traseu de la cei care l-­au parcurs


Jurnale



Sursă: Cristi Popescu

Useri care au parcurs traseul


Constantinescu Anita - 19.08.2018
Chereches Cristian - 15.08.2018, Vara
Bercean Ioan - 15.08.2018, Vara
Cristian Popescu - 19.09.2015, Vara
Andrei Holban - 19.09.2015
Eugen Popescu - 01.01.1900, Vara
Eugen Popescu

Useri care doresc să parcurgă traseul


Constantinescu Anita
Stefan

Vezi video-uri cu traseul realizate de cei care l-­au parcurs


Film - Andrei Zamfir - 22.03.2015

Film - Winter Alps Trilogy 2013 - 25.01.2013

Film - George Stroie - 30.10.2012

Film - Páll Endre - 06.08.2012

Hartă



GPS: N 4,54310419720042E+16°0.0' E 2,5501037214653E+16°0.0'    
Rută acces: De la Refugiul Coştila se merge pe poteca de Brâna Aeriană. Vom trece 2 vâlcele, vom ţine o mică crestuliţă până vom ajunge La Pândă. Dacă dăm de un lanţ am ajuns prea sus, trebuie să coborâm 20 m. De La Pândă facem stânga pe o potecuţă îngustă și expusă ce ne conduce în Circurile Văii Albe. Continuăm în sus spre Circul 1, până la bolovanul mare de sub perete.
Rută retragere: Se iese în Creasta Văii Albe şi se coboară pe creastă către Brâna Aeriană. Pe parcurs găsim mai multe ancore mecanice roșii pe care le putem folosi pentru rapel în caz de oboseală sau vreme nefavorabilă. Traversăm Brâna Aeriană (ce are pe tot parcursul ei cablu metalic), Se coboară apoi într-un vâlcel, pe care se continuă până la finalul lui, se face stânga, se intră în alt vâcel pe care în coborâm cu ajutorul unor lanţuri. După ce se termină lanţurile se mai coboară 50 m, apoi se ţine potecuţa de pe crestuliţa din dreapta (cum coborâm). Traversăm dreapta pe o brână (pe deasupra Peretelui Vâlcelului Stâncos), coborâm un fel de vâlcel cu lanţ şi ajungem de unde am plecat, în locul La Pândă. De acolo în 20 de minute suntem înapoi la Refugiu.

Echipament


Bucle echipate: 20
Mobile: 2-3 frienduri medii
Sursă: Cristi Popescu

Comentarii




Trasee parcurse recent în Coştila

Valea Coştilei 1B

Valea Coştilei despică adînc faţa răsăriteană a abruptului Coştilei, începînd de sub platou, unde îşi resfiră într-un amfiteatru larg, bazinul superior. Ea prezintă două fire mai însemnate: Firul Hornurilor şi Vîlcelul de sub Perete. Valea trece în porţiunea mijlocie pe la baza peretelui ce formează flancul sudic al Crestei Coştila-Gălbinele, lasă în stînga Ţancul Ascuţit, sub care se află refugiul alpin ,,Coştila", şi confluează cu V. Gălbenelelor, firul comun luînd denumirea de Hoagele Urzicii.
    Ad Rian - 10.11.2018