Memorial Emilian Cristea 7A
2,00/5 (1 vot)




3624 vizualizări


  • Descriere
  • Poze (4)
  • Jurnale/Parcurgeri (6)
  • Hartă
  • Echipament
  • Comentarii (0)
adăugat de Ad Min la data de 29.09.2014
editat de Ad Min la data de 21.09.2018

Caracteristici generale


Grad clasic: 7A
Grad impus: 7
Grad artificial: A1
Bucle echipate: 20
Tip: Alpinism

 Sursă: Dana Bazacliu 
Cazare: Refugiul Coştila
Orientare: S
Lungime: 15 LC
Altitudine: 1900 m
Înălţime: 400 m
Durată parcurgere: 12 ore
Stâncă:
Calitate asigurări:
Nr asigurări:
Privelişte:
Frecventat:

Sumar

Traseu medaliatPitoaneSpituriAsigurări mobileArtificialSurplombăTavanFantasticPitoane şi ciocan

Premieră şi reparații

Premieră: Florin Ularu, Nicolae Cojan, Ladislau Hatházi
Dată: 1985
Reparat: Florin Ularu
Prima repetare: Costică Costia, Michael Buchholtzer, Mihai Popa
Dată: 08.1986
Premieră iarnă: Ion Iulică Pătraşcu, Marius Gane
Dată: 08-10.01.1990
Premieră solo iarna: Cornel Sain
Dată: 04-05.04.1992


Descriere traseu

LC 1 – De la bolovan se pleacă drept în sus, apoi se face stânga pe o fisură cu iarbă. Începutul este identic cu plecarea în Speranţei, dar la un moment dat, după vreo 20m, când ajungem în dreptul unor fisuri orizontale, facem dreapta. Se văd pitoanele, nu este problemă. Se traversează o faţă cu alveole şi se urcă spre un prag mare, unde se regrupează la 4 pitoane (singura regrupare nereamenajată). În dreapta, pe brână, este un expansor din Căruţul cu rotile. Lungimea are cam 40m şi la liber este pe la gradul 6.

LC 2 – Din regrupare plecăm drept în sus, cu o fisură un pic friabilă la mâini. La 4m mai sus apare primul piton, un P. De aici trebuie să ne orientăm spre dreapta, deşi în stânga se vede o linie de pitoane ce vine din Speranţei. Mergem spre dreapta, urcăm un pic şi traversăm pe un prag, apoi urmăm pitoanele până ajungem sub a doua regrupare din Speranţei, aflată pe un prag, sus, sub un tăvănel. Continuăm spre dreapta, urcând câteva feţe şi fisuri şi regrupăm pe un prag comod.

LC 3 – Traversăm dreapta, spre iarbă, apoi ţinem faţa de la limita ierbii, urcăm în sus pe praguri friabile şi revenim spre stânga, cumva pe direcţia regrupării de dedesubt. Lungimea e scurtă şi uşoară.

LC 4 – În sus, pe o fisură care are spre final un piton IUS ce se mişcă un pic, apoi spre stânga, pe altă fisură, în traversare destul de dificilă. De aici tot în sus pe praguri cu iarbă, până pe o brână largă, unde ne oprim la 2 expansoare Fixe. În stânga, la câţiva metri, se vede regruparea din Ultimatum.

LC 5 – Plecăm spre un diedru cu iarbă, spre un tavan evident. Ajungem la tavan şi traversăm pe sub acesta, fără asigurări, cu un prag de gresie la mâini şi cu prize nu foarte clare la picioare. Nu este greu, dar este expus. Regruparea este la capătul tavanului.

LC 6 – În sus, spre un expansor vizibil, după tavan, apoi spre stânga, evitând fisura largă de deasupra pe un prag de iarbă, până prindem o fisură bună de bavareză. Urcăm spre Amvon pe praguri şi fisuri, apoi traversăm dreapta, spre Aripă. Ne oprim la o regrupare cu 3 expansoare sau putem continua şi regrupa chiar sub Aripă, după câţiva metri comuni cu Fisura Albastră, în dreptul Bivuacului 1. Dacă regrupăm la baza aripii, trebuie să ţinem cont că regruparea este formată din 4 pitoane vechi şi că stăm chiar sub plecarea în aripă.

LC 7 – Una dintre cele mai faine – Aripa. Se pleacă un pic incomod, pe spate, dar cu prize foarte bune. La câţiva metri de la plecare este un piton vechi dublat de un expansor – singura asigurare pe această fisură largă. Urcăm aripa în bavareză (din loc în loc pe faţa din dreapta apar câteva alveole bune). Pasajul nu e foarte dificil, are gradul 6, dar faptul că nu e asigurat îl face foarte interesant pentru capul de coardă. În partea de sus a Aripii este un prag bun, iar un pic mai sus ajungem la o regrupare comodă.

LC 8 – De aici începe partea de artificial, partea fizică a Memorialului. Pitoanele se văd clar, din când în când mai apare câte un expansor. Pornim în sus, pe un prag, apoi urcăm o fisură des pitonată. La un moment dat, traversăm spre stânga, urcăm iarăşi în sus la liber, o faţă cu alveole, până în dreptul a 2 pitoane (unul bătut de sus în jos, altul cu o cordelină veche, foarte subţire), de unde iaraşi traversăm, liber, spre stânga, cu prag bun la mână. Regrupăm la expansoare, pe un prag. Eu am folosit în tot traseul o singură scăriţă cu Fifi ca să o pot recupera uşor. Sunt pasaje care nu ştiu cum se pot trece fără scăriţe.

LC 9 – În sus, cu 3 expansoare noi foarte apropiate, care dublează altele vechi. Urmează o urcare spre o faţă compactă (îmi amintesc aici un piton firav). Iniţial am urcat faţa până spre capătul ei, văzând regruparea, dar ieşirea era foarte friabilă şi, cu greu, am descăţărat la pitonul de sub mine, câţiva metri. Apoi am urcat în sus 2m (alveole la mâini) şi am traversat în dreapta, spre o muchie, după care era ascuns un piton. Regrupare comodă pe un bolovan mare, sub o fisură largă.

LC 10 – Urcă spre fisura largă pe care în partea de sus după vreo 10-12 m o părăseşte spre stânga, pe un prag, apoi pe feţe cu iarbă ajunge într-o regrupare comodă, pe o prispă mare de gresie. Lungime scurtă.

LC 11 – Lungimea cu “găurile”, una dintre cele mai faine şi inedite ale traseului. Plecăm în sus, pe praguri de gresie, apoi ne orientăm spre dreapta, cu pitoane şi expansoare vizibile. La un moment dat, de la un piton bătut şi îndoit într-un prag de gresie trebuie să urcăm spre o gaură în sus, din care asigurăm o clepsidră prin care este trecută o bucată veche de coardă. De aici urcăm până la o grotă în gresie, folosită pentru bivuacuri de cei care au urcat traseul iarna. Aici este un piton bătut în gresie, dar, ca să nu frece coarda, am preferat să nu-l asigur. Se iese din grotă în exterior şi se ajunge la un expansor nou. Urmează o traversare dreapta, unde este pasul de liber impus al traseului. Fiind traversare şi fiind neasigurat, se spune că gradul de căţărare e 7, dar cred că de fapt e un 6+. La capătul traversării (prize de gresie la mâini şi alveole la picioare) este o mică grotă cu un expansor vechi. De aici urcăm o faţă asigurată des cu expansoare noi, apoi traversăm stânga pe pitoane slabe pe un prag generos, până în regrupare. Faină lungime!

LC 12 – Pleacă iniţial în sus, apoi traversează lung dreapta, fără asigurări, cu prize bune la picioare şi cu un prag mare de gresie friabilă la mâini. Ajungem sub o fisură surplombată pe care noi am urcat-o artificial. Regruparea este comodă, pe un prag mare de gresie.

LC 13 – Este una dintre cele uşoare şi sigure, fiind des asigurată la remenajare (nu am înţeles de ce atâta risipă de expansoare). Se poate încerca liber sau iese uşor la A0. Regrupare bună, pe o brână mare cu iarbă.

LC 14 – Plecăm spre dreapta brânei, urcăm o fisură şi traversăm stânga, apoi ieşim liber pe iarba din Bivuacul 4, pe un bolovan mare. În dreapta, aproape, se vede ultima regrupare din Fisura Albastră Directă. Urcăm la liber bolovanul şi traversăm scurt stânga, spre o fisură unde se văd pitoane. De aici tot în sus, cu pitoane apropiate. Traversăm stânga până la un expansor şi ... apare o mişcare foarte întinsă până la următorul piton, aflat câţiva metri în stânga, un pic mai jos, pe un prag. Am încercat în câteva feluri să trec liber, dar prizele de mână se tot rupeau. Am prins pitonul cu balans serios şi am mai urcat câţiva metri până în regrupare. Este o mişcare nu neapărat grea, dar până am ghicit soluţia a trecut ceva timp. Când a venit secund, Vali a tracţionat greşit ultimul piton al lungimii şi l-a scos. Nu am avut ciocan să-l batem la loc, aşa că a mai apărut o mişcare impusă chiar sub regrupare, dar se poate trece liber sau se poate pune o nucă.

LC 15 – În sus, pe praguri uşoare, până pe o brână mare. Aici se vede un piton într-o fisură tot în sus, dar este mai uşor să se iasă pe brână spre dreapta, apoi pe o faţă căzută uşoară, asigurată cu un expansor nou.
Surse informaţii
Sursă descriere: Cătălin Crețu
Sursă poză: Dana Bazacliu - http://danabaza.blogspot.ro/2017/08/bucegi-traseul-memorial-emilian-cristea.html
Premiera solo iarna (eCLIMB)
Premiera de iarna (Alpinet)
Titus Gonţea - http://titusgontea.blogspot.ro/2009/12/alpinism-ultimatum.html
alpinismexplorare.ro - http://www.alpinismexplorare.ro/content/peretele-vaii-albe-diedrul-pupezei-si-memorial-emilian-cristea-iunie-2007
Muntii Bucegi Drumetie Alpinism Schi - Walter Kargel, 2000
- costila.go.ro
Nomenclatorul traseelor

Acces şi retragere

Rută acces: De la Refugiul Coştila se merge pe poteca spre Brâna Aeriană. Vom trece 2 vâlcele, vom ţine o mică crestuliţă până vom ajunge La Pândă. Dacă dăm de un lanţ am ajuns prea sus, trebuie să coborâm 20 m. De La Pândă facem stânga pe o potecuţă îngustă și expusă ce ne conduce în Circurile Văii Albe. Continuăm în sus spre Circul 1, până la bolovanul mare de sub perete.
Rută retragere: Se iese în Creasta Văii Albe şi se coboară pe creastă către Brâna Aeriană. Pe parcurs găsim mai multe ancore mecanice roșii pe care le putem folosi pentru rapel în caz de oboseală sau vreme nefavorabilă. Traversăm Brâna Aeriană (ce are pe tot parcursul ei cablu metalic), Se coboară apoi într-un vâlcel, pe care se continuă până la finalul lui, se face stânga, se intră în alt vâlcel pe care îl coborâm cu ajutorul unor lanţuri. După ce se termină lanţurile se mai coboară 50 m, apoi se ţine potecuţa de pe crestuliţa din dreapta (cum coborâm). Traversăm dreapta pe o brână (pe deasupra Peretelui Vâlcelului Stâncos), coborâm un fel de vâlcel cu lanţ şi ajungem de unde am plecat, în locul La Pândă. De acolo în 20 de minute suntem înapoi la Refugiu.

Topo

Topo

Memorial Emilian Cristea

Poze


Sursă: Dana Bazacliu

Descoperă detalii despre acest traseu de la cei care l-­au parcurs


Jurnale



Sursă: Dana Bazacliu

Useri care doresc să parcurgă traseul


Adrian Scurtu
Razvan Hotea
Iulia Darie
Constantinescu Anita
Stefan
Chereches Cristian

Vezi video-uri cu traseul realizate de cei care l-­au parcurs


Hartă



GPS: N 4,54310419720042E+16°0.0' E 2,5501037214653E+16°0.0'    
Rută acces: De la Refugiul Coştila se merge pe poteca spre Brâna Aeriană. Vom trece 2 vâlcele, vom ţine o mică crestuliţă până vom ajunge La Pândă. Dacă dăm de un lanţ am ajuns prea sus, trebuie să coborâm 20 m. De La Pândă facem stânga pe o potecuţă îngustă și expusă ce ne conduce în Circurile Văii Albe. Continuăm în sus spre Circul 1, până la bolovanul mare de sub perete.
Rută retragere: Se iese în Creasta Văii Albe şi se coboară pe creastă către Brâna Aeriană. Pe parcurs găsim mai multe ancore mecanice roșii pe care le putem folosi pentru rapel în caz de oboseală sau vreme nefavorabilă. Traversăm Brâna Aeriană (ce are pe tot parcursul ei cablu metalic), Se coboară apoi într-un vâlcel, pe care se continuă până la finalul lui, se face stânga, se intră în alt vâlcel pe care îl coborâm cu ajutorul unor lanţuri. După ce se termină lanţurile se mai coboară 50 m, apoi se ţine potecuţa de pe crestuliţa din dreapta (cum coborâm). Traversăm dreapta pe o brână (pe deasupra Peretelui Vâlcelului Stâncos), coborâm un fel de vâlcel cu lanţ şi ajungem de unde am plecat, în locul La Pândă. De acolo în 20 de minute suntem înapoi la Refugiu.

Echipament


Bucle echipate: 20
Sursă: Dana Bazacliu

Comentarii