Astăzi Ecaterina Cuibuș împlineşte frumoasa vârstă de 52 ani. La mulţi ani!. Astăzi se împlinesc 63 ani de la deschiderea traseului Colţul Dărâmat din Vâlcelul Superior al Şpirlei (Vâlcelul Superior al Şpirlei), 1 an de la deschiderea traseului Frumoasele și Bestia (Peretele Ciorânga Mare)

Bușteni — Valea Colților — Colțul Gălbinelelor (1938)




127 vizualizări


  • Bușteni — Valea Colților — Colțul Gălbinelelor (1938)
  • Poze (1)
  • Comentarii (0)
adăugat de Ad Min la data de 21.04.2020
editat de Ad Min la data de 21.04.2020

O incursiune în Colțul Gălbenele în 1938


 Colțul Gălbenele 

Pornind din Bușteni pe drumul marcat cu triunghiu roșu, ajungem după o oră și jumătate de drum în Poiana Coștilei. De aici părăsim acest marcaj care continuă spre Diham și o luăm pe o potecă, ce se ramifică în stânga, marcată cu o linie roșie orizontală și care ne conduce prin Vâlcelul Poieniței în Valea Colților. Vâlcelul Poieniței este un drum de pădure deasă, foarte înclinat și obositor care durează cca. 50 minute de mers, pentru a termina la capătul unui horn pământos numit „Hornul Mic dela Scară“. Coborâm apoi acest horn și ne aflăm în Valea Mălinului câțiva metri mai jos de confluența cu Valea Colților.


La confluența acestor 2 văi, marcajul ne părăsește lăsând ca ultim indiciu, scris cu roșu, în stânga, Valea Colților, iar în dreapta, Valea Mălinului.

Ne angajăm pe Valea Colților, vale scurtă și ușoară în care nu întâlnim decât 2-3 săritori a căror trecere nu prezintă nicio dificultate. După cca. 2 ore de urcuș valea termină printr o strungă (Strunga Colților) unde vom poposi câtva timp, deoarece de aici vom începe ascensiunea Colțului Gălbinelelor. Tot odată vom lăsa aici ce avem de prisos luând numai o coardă de 30 m. de care avem absolută nevoie. Începem ascensiunea urcând peretele care mărginește în stânga Strunga Colților (perete care se urcă ușor având prize suficiente și numai 7-8 m. înălțime).

Acest perete ne conduce într-o muchie de piatră de vre-o 80 m. lungime, pe care continuăm drumul cu grijă fiind înclinată și toarte expusă. Totuși înaintăm destul de bine o porțiune de vreo 30 m. după care însă creasta luând o înfățișare de lamă de cuțit, traversarea se poate face numai călare. Aceasta este și cea mai frumoasă parte a întregului drum deoarece privim tot timpul în stânga, abisul amețitor al văii Colților, iar în dreapta, cel al văii Gălbinelelor. După această porțiune scurtă, cca 7-8 m., creasta se lățește din nou pentru a termina după 30-40 de m., abrupt, formând un țanc de pe care vizăm Colțul principal al Gălbinelelor.

Pe acest țanc găsim un jneapăn solid de care legăm coarda în 2 și facem un „rappel“ în dublu de 15 m. adâncime ne lasă pe platforma cu jnepeni de la baza Colțului Principal al Gălbinelelor. Urcăm apoi acest colț în condițiuni foarte bune și ținta este asttel atinsă.

Întoarcerea o facem pe același drum, coborând în V-ul format de cele 2 colțuri și urcând pe creastă grație corzii lăsate legată pe primul țanc. Odată ajunși în creastă, o coborâm până deasupra Strungii Colților, de unde facem un mic „rappel“ de un piton care se află acolo, pentru a coborî peretele care ne desparte de Strunga Colților. De aici ne putem continua drumul prin Valea Scorușilor spre platoul Coștilei și mai departe pe una din văile din apropiere, cea mai indicată fiind Valea Gălbinelelor.

Recomandăm această excursie în timpul verii, în grup de 3 până la 5 participanți, totdeauna sub conducerea unui bun cunoscător al locurilor.


Alexandru Speck Membru A.T.R.P.






Sursă: România Pitorească - Martie 1938

Categorii: alpinism  |  istorie alpina  |  Costila  |  Galbenele

Poze


alt

Comentarii