Astăzi se împlinesc 51 ani de la deschiderea traseului Vâlcelul Turnului (Stogşoare)

Emilian Cristea






  • Profil
  • Timeline
  • Poze (7)

Profil Emilian Cristea


   Născut: 15.02.1915, Ploieşti
Decedat: 12.11.1982, Oești, lângă Curtea de Argeş

S-a născut la 15 februarie 1915. La vîrsta de 20 de ani, adică în anul 1935, a participat la o excursie colectivă organizată de Clubul Alpin Român (C.A.R.), excursie condusă de Alexandru Beldie. Pînă în preajma celui de-al doilea război mondial urca la munte însoţit adesea de prietenul său Nicolae Ştefan şi a făcut parte din asociaţiile A.D.M.I.R. (Asociația Drumeților din Munții Înalți ai României) şi Hai la Drum. În anii războiului, cum era mobilizat la Flotila de aviaţie din Braşov, mergea în timpul liber cu prietenii în Piatra Craiului. Astfel a escaladat două trasee în premieră, din acest masiv: 19 august 1942 - traseul Central din peretele Piscului Rece, grad IV A (Emilian Cristea, Mircea Gheorghiu); 10 iulie 1945 - Muchea Roşie, grad III B (Emilian Cristea, Mircea Sterescu). Tot în 1945 a încercat, fără succes, escaladarea a două trasee din Bucegi: Trei Surplombe şi Fisura Albastră, cu Toma Boerescu şi Gheorghe Roşculeţ. În 1946 ca membru al Clubului Alpin Român, a urcat alte două trasee dificile: 20 iulie - traseul Trei Surplombe, grad V A, cu un punct de gradul VI (Niculae Baticu, Sorin Tulea, Gicu Nicolescu şi Emilian Cristea) şi la 4 august - traseul Fisura din Pintenul Văii Albe, grad V A (Niculae Baticu şi Emilian Cristea).

În 1948, după înfiinţarea Asociaţiei Turismul Popular (A.T.P.), Emilian Cristea a îndeplinit funcţia de secretar al filialei Bucureşti, pentru scurt timp, pentru că, împreună cu alţi alpinişti, a trecut la clubul C.C.A. (Casa Centrală a Armatei) unde s-a creat o secţie de alpinism. De acum încolo va renunţa la profesia de vulcanizator, dedicîndu-se alpinismului, devenind antrenorul secţiei nou înfiinţate în cadrul C.C.A. Dornic să se remarce, Emilian Cristea a încercat, mai mulţi ani la rînd, ascensiunea Fisurii Albastre din masivul Bucegi, pe care a reuşit să o pitoneze definitiv în 1953, în echipă cu Aurel Irimia şi Radu Constantin.

În calitate de antrenor la C.C.A. tot timpul şi l-a petrecut pe munte, avînd astfel posibilitatea să cutreiere întreg lanţul carpatic. Fire întreprinzătoare, iscoditoare, a văzut şi a pus în valoare noi zone de căţărătură din munţii noştri. De-a lungul anilor, a realizat, în cap de coardă sau secund, o serie de trasee în premieră, atît vara cît şi iarna. Emilian Cristea a făcut parte din Comisia Centrală de Alpinism în diferite perioade şi din primul comitet al F.R.T.A. (Federaţia Română de Turism Alpinism). Ca antrenor al secţiilor de alpinism ale cluburilor C.C.A., C.O.B. (Casa Ofițerilor Brașov), A.S.A. (Asociația Sportivă Armata) - Braşov, a fost preocupat, în principal, să cîştige concursuri. Pentru activitatea lui, i s-a conferit titlul de maestru al sportului în 1955, de maestru emerit în 1969 cînd clubul Steaua a împlinit 20 de ani de activitate.

Ca ture de iarnă, amintim:
- martie 1952 - parcurgerea crestei masivului Făgăraş. De la Porceşti la Rudăriţa (Emilian Cristea, Aurel Irimia, Radu Constantin);
- martie 1953 parcurgerea crestei Rodnei (Emilian Cristea, Aurel Irimia, Mărgărit Blăgescu);
- 20 februarie - 26 martie 1955 - parcurgerea crestei Carpaţilor Meridionali (Aurel Irimia, László Karácsonyi, Emilian Cristea).

Emilian Cristea a desfăşurat şi o activitate publicistică, scriind articole prin reviste şi ziare, iar în colaborare cu alţii a elaborat lucrările: Bucegii, turism-alpinism, Editura U.C.F.S., Bucureşti, 1962 (Nicolae Dimitriu, Emilian Cristea); Piatra Craiului, Turism-alpinism (Emilian Cristea, E. Nedelcu), Editura Stadion, Bucureşti, 1971; Munţii Făgăraşului (V. Bălăceanu, M. Cicotti, Emilian Cristea), Bucureşti 1975, carte care a avut la bază lucrarea lui A. B. Szalay, Der Kamm des Fogarascher Gebirges. În 1965 a apărut Hăghimaşul şi Lacul Roşu, de Emilian Cristea, carte cu mai multe erori.

După pensionare, Emilian Cristea a desfăşurat o activitate de popularizare a alpinismului, mai întîi la Casa de Cultură „Friedrich Schiller", apoi la Universitatea Cultural-Ştiinţifică Bucureşti.

Din cele arătate mai sus reiese că activitatea destul de bogată a lui Emilian Cristea în alpinism îl situează pe o treaptă fruntaşă. Din păcate, el a avut un anumit rol, alături de alţi factori, în plafonarea mişcării alpine româneşti din ultimele decenii, domeniu care a rămas mult în urma dezvoltării altor discipline sportive ai căror reprezentanţi au dus gloria ţării, în repetate rînduri, dincolo de hotarele ei.

La 12 noiembrie 1982, Emilian Cristea a încetat din viaţă, fiind lovit de un caminon în timp ce se întorcea cu bicicleta din Făgărașului, la Oești în apropiere de Curtea de Argeş, loc unde s-a ridicat un monument în amintirea sa.

                                                                     *  *  *

Alte cărți publicate:

Piatra Craiului Turism-alpinism - Emilian Cristea, Editura Sport Turism, București, 1984.

Articole:

Emilian Cristea, Ma numesc Emilian Cristea, Revista Muntii Carpati, nr. 3, decembrie 1997

                                                                   *  *  *

Alte contribuţii/viziuni cu privire la biografia lui Emilian Cristea:

Dinu Mititeanu

Mircea Ordean:

- Capitolul "Prin Fisura Albastră în căutarea strălucirii soarelui" din cartea Contribuţii la istoria alpinismului românesc 

- Note istorie alpina

O paralela N. Baticu - E. Cristea 

Emilian Cristea şi Fisura Albastră, (fragmente dintr-o scrisoare a lui Walter Kargel, 2003)

http://mirceaordean.blogspot.ro/2010/04/revista-romania-pitoreasca.html

Relaţia Nae Dimitriu - E. Cristea



Surse informaţii
Pe crestele Carpaţilor - Niculae Baticu, Radu Țițeica, 1984
Romania natura - Foto explorare februarie 1972 inpestera Cetatile Ponorului
http://amfostacolo.ro/impresii9.php?iid=45794&d=barajul-vidraru--transfagarasan
https://floareadecolt.com/articole/alpinisti/emilian-cristea


Poze


alt

Vezi video-uri cu alpinistul