Născut la 13 iunie 1944, fiu al profesorului Vasile Gheţie din Satu Mare. Pasionat călător, tatăl a îndrumat paşii fiului. Prin 1960, Iosif Gheţie mergea deja pe munte, singur sau cu prietenii. A practicat şi atletismul, cu frumoase rezultate, demifondist înntre 1957 şi 1962, la liceul Mihai Eminescu. În 1962 devine student la Facultatea de eletronică a Politehnicii bucureştene. La clubul Ştiinţa a practicat orientarea şi alpinismul.

1962 - primul drum cu secţia alpină a Ştiinţei, sub conducerea lui Igor Popovici şi Nicolae Aniţia, pe Vâlcelul secundar al Gălbenelelor. În februarie 1963 a urmat tabără organizată de Ştiinţa la Bîlea.

În 1966 escaladase deja cele mai dificile trasee din Bucegi şi Cheile Bicazului.

Trasee urcate iarna:
martie 1968, Fisura Suspendată, cu Alexandru Popper
febr.-martie 1969, Carpaţii Meridionali, 28 zile, cu Gabriel Teodorescu
ian. 1971, Fisura Albastră, cu Cezar Manea, cap schimbat
martie 1972, Policandru, Mult Dorita, Fisura din Pintenul Văii Albe, Fisurile Centrale - cu Ştefan Grădinaru

Peste hotare
august 1970, şase trasee de gradul IV, cu Dan Vasilescu şi Alexandru Bulgăr
1970, întîlnire internaţională la Morskie Oka, Polonia, cu Dan Vasilescu
1974, Elbrus şi Pic Sciurkovski, cu alţii
1980 Caucaz, patru trasee, cu Zoltan Kovacs, Constantin Georgescu şi Ion Dumitrescu

În 1968 a intrat la ICEF, ulterior dobîndind calitatea de antrenor de alpinist, în baza căreia a activat la IPGG şi, ulterior, la Universitatea.

În 1970, a primit "Medalia de aur", pentru traseul Pasărea Phoenix, iar în 1971 devine maestru al sportului.

Articole în "România Pitorească", Almanahul turistic, Buletinul IPGG.
În articolul "Premiera - chintesenţa alpinismului" (Buletin IPGG), Iosif Gheţie notează: "Cu regret trebuie să spunem că multe trasee de maximă dificultate s-au făcut fie bătînd de sus în jos pitoanele, fie capul (de coardă, n.n.) urcând în premieră filat prin coarda aruncată de sus".

Surse informaţii